Frumoasa ţărăncuţă a Drăgăşanilor

O fată mlădie, cu cosiţe aurii, lungi până la brâu, cu ochi scânteietori, cu obrajii rumeni şi guriţa roşie ca floarea de mac ce creşte, nestingherită, prin­tre butucii de vie de pe dealul mereu însorit. Frumoasa „ţărancă din Drăgăşani, iubită de boieri”! Aşa i-a spus Păstorel Teodoreanu, ei, licorii obţinute din fructul viţei strămoşeşti de Crâmpoşie. Pentru că fata aceasta e, de fapt, un vin.

În ţinutul Drăgăşanilor sunt câteva soiuri de viţă-de-vie care se cultivă încă de pe vremea dacilor. Sunt poate 2.500 ori chiar 3.000 de ani de când Braghina, Gordanul, Tămâioasa, Crâmpoşia – ca soiuri albe – şi Negrul Vârtos – ca soi roşu – s-au adaptat perfect acestui loc, binecuvântat de Dumnezeu cu mult soare şi cu tovărăşia Oltului, care s-a aşternut blând la picioarele dealului îmbrăcat de podgorii.

„Efectul Coandă”

Cu câţiva ani în urmă ne întâlneam cu istoria acestui loc în nişte circumstanţe excepţionale. Primisem invitaţia din partea baronesei von Kripp, nimeni alta decât nepoata Prinţului Barbu Ştirbey. Ileana von Kripp, născută Costinescu, fusese nevoită să emigreze în timpul regimului comunist. Am povestit, mai demult, în­tr-un articol, despre aventura acestei „evadări”, prin „efectul Coan­dă”... Savantul Henri Coandă ce­dase sta­tului român drepturile pentru o parte dintre descoperirile lui revo­luţionare, cerând în schimb „viaţa” mai multor zeci de români pe care i-a „extras” din România comu­nistă. Ileana, elevă de liceu, a fost unul dintre aceia. După căde­rea comunismului, familia von Kripp a reuşit să obţină prin retrocedare câteva proprietăţi strămo­şeşti, între care şi podgoria de la Drăgă­şani. Un loc care avea să-i atra­gă nu doar prin frumuseţea lui, ci şi prin încărcă­tura emoţională deosebită.

„Efectul Ştirbey”
Puţină lume mai ştie astăzi că, după năucitorul flagel al filoxerei, soarta soiurilor româneşti de viţă-de-vie a fost schimbată de un prinţ. Barbu Ştirbey. În pepinierele lui din podgoria Drăgăşanilor, sprijinit de dr. Fr. Caspari, proprietar de vii şi pepiniere în Mediaş, fost profesor şi comisar-delegat pentru replan­tarea viilor în Ungaria (să ne amintim că, în epocă, Transilvania era parte a Imperiului Austro-Ungar), el reuşeşte, la începutul secolului XX, să salveze soiurile autohtone. „Un pas însemnat către prosperitatea viilor am făcut atunci când am altoit cea mai mare parte din viţe cu altoaie româneşti din toate regiunile ţării”, scria în 1905 Prinţul Barbu Ştirbey. Iar moştenitorii lui s-au angajat, în urmă cu un deceniu, la o muncă la fel de frumoasă, de punere în va­loare a soiurilor strămoşeşti (salvate, acum un secol, de temerarul prinţ). Zilele acestea am fost martori la o premieră în oenologia românească, un eveniment pe care l-am pune, dacă acceptaţi această formulă, pe seama... „efectului Ştirbey”.

Citește pe Antena3.ro

Ucraina a atacat pentru prima oară Rusia cu rachete ATACMS. Reacția Moscovei

Căci dacă prinţul de demult nu ar fi salvat viţa autohtonă de filoxeră şi dacă urmaşii lui, baroneasa Ileana şi baronul Jakob von Kripp, nu ar fi replantat dealurile Drăgăşanilor cu Crâm­poşie şi alte soiuri româneşti, atunci n-ar fi avut loc lansarea primului vin spumant românesc, realizat după metoda champenoise, dintr-un soi pur românesc. Ultimele zile de februarie ne-au adus în pahare vinul spumant de Crâm­poşie. Deocamdată, o ediţie limitată, de numai 5.000 de sticle, realizată prin a doua fermentare, în sticle, a unui vin din 2008. Aciditate ridicată, mineralitate fină, fructuozitate proaspătă şi elegantă... Dacă ar fi fost lângă noi, Păstorel Teodoreanu ar fi fost uimit de calităţile nobile ale „ţărăncuţei” lui şi nu ar fi lăsat poate evenimentul să treacă fără un catren, despre cum fetişcana desculţă a Drăgă­şanilor s-a transformat deodată într-o prinţesă seducătoare.

Filosofia soiurilor autohtone
Baronul von Kripp – (care, deşi jurist de profesie, a devenit un bun cunoscător al acestui domeniu al viei şi vinului; n-ar fi de mirare, ţinând că familia Kripp se numără, de câteva sute de ani, printre marii podgoreni şi vinificatori ai Tyrolului) – spunea astfel despre „moştenirea Ştirbey”: „Prinţului Barbu îi datorăm faptul că mai avem astăzi soiuri româneşti, după filoxeră. El a avut două pepiniere mari, la Drăgăşani şi la Buftea şi promova acolo soiurile româneşti. Ileana Costinescu von Kripp, nepoata Prinţului Ştirbey, şi cu mine am preluat această filosofie a păstrării soiurilor româneşti la Drăgăşani. Ne axăm pe ele şi în străinătate avem succes pentru că această Crâmpoşie este unică”.

Proiecte noi? Vor fi cu siguranţă. „Încercăm să rămânem creativi, să facem în fiecare an un pas înainte. Mie îmi place să fac trasee montane şi pentru mine important este drumul, nu capătul traseului. Pentru mine important nu este vârful de munte, ci drumul până la el.”

Zilelele Vinului
Finele lunii februarie a adus o nouă ediţie a Zilelor Vinul.Ro. De data aceasta, în incinta unui restaurant
din zona Lipscani s-au reunit producători de la mai multe crame din sudul României, dar şi din Chile, precum şi producători de ciocolată. Ca o curiozitate, au fost etalate vinuri din zone cu rezonanţă pentru vechea aristocraţie românească, de la Drăgăşanii Ştirbeylor la Corcova Bibeştilor şi chiar până la Domeniile Coroanei de la Segarcea, cu vinurile lor ce fac trimitere la obiceiuri vechi, precum Caloianul şi Drăgaica. (M.C.U.)

Prinţesa Ileana
Când vorbeşti despre nepoata Prinţului Barbu Ştirbey oscilezi între a-i spune „prinţesă” – pentru a puncta moştenirea ei românească – sau „baroană”, pentru a fixa înrudirea ei prin căsătorie cu familia austriacă von Kripp. Un lucru este cert: Ileana Costinescu von Kripp este o fiică adevărată a Drăgăşanilor, ducând mai departe filosofia bunicului său de promovare a viţei autohtone. (M.C.U.)

Baronul von Kripp
Familia baronilor von Kripp are vechime pe piaţa vinului european. O jumătate de mileniu, ca podgoreni şi vinificatori, nu e puţin lucru. Baronul Ja­kob von Kripp îşi alesese însă alt drum, construindu-şi o carieră juridică. Nu şi-a imaginat ni­cio­dată că tocmai buna cunoaştere a legilor îl va readuce în podgorie. Însă nu în Tyrolul natal. Du­pă campania de retrocedare a Drăgăşanilor, el s-a dedicat vinului din soiuri pure româneşti. (M.C.U)