George Calin si Gabriela Szilagyi sau Romeo si Julieta in bucatarie

Cred ca era prin iarna lui ’86 cand o verisoara de-a noastra (prin alianta!), din provincie, s-a decis sa ne faca o vizita. Stia ca nu prea avem loc si, hotarata sa stea zile bune in Bucuresti, isi rezervase o camera la hotel ca sa poata admira mai in tihna frumusetile capitalei socialiste.
Ajunsa cu un tren de noapte in Gara de Nord, ne suna sa ne spuna ca "a venit, da’ ca da pa la noi maine mai pa seara, ca vrea sa vada Casa Poporului, ca tat-su a lucrat acolo pa santier ca maistru si ca i-a zis ca in fata e o tisnitoare cu pesti...". Dar moneda de-un leu isi termina misiunea pe asta lume, asa ca, doldora de bagaje, se catara cu aplomb intr-un taxi fara firma. Lasa, dupa o ora de "hai, sa-ti arat Bucurestiul noaptea", o suta noua pastrata in san, se face comoda in camera de hotel si adoarme cu plapuma trasa peste urechi, sufocand cu perna un suspin rural.

Zorile o gasesc, dupa ce o cautasera toata dimineata, abia pe la pranz. Se intinde vartos pe balconul camerei de hotel mai ceva ca pielea de oaie la uscat si trage adanc in piept o portie masiva din aerul microbiologic incert al capitalei. Deodata, dulcele rasunet al "Glasului rotilor de tren" o abandoneaza suspendata mental, undeva intre o tuse spontana si gandul ca a lasat toate sacosele in taxi.

Masa e un eveniment

"Frumos se mai vede Gara de Nord de la balcon. Cand te gandesti ca io intr-un ceas ma duc la stana si ma si intorc!"

Povestea a intrat in folclorul familiei ca "vara care vine iarna", si mi-a venit in minte in timp ce actorul George Calin ma ajuta prin telefon sa-i gasesc adresa.

Intrat in casa noua (pentru mine, ca ei s-au mutat de ceva timp), George ma intampina alaturi de sotia sa, Gabriela Szilagyi. Ma fac ca nu aud invitatia de a intra in sufragerie si o cotesc spre bucatarie. Masa e pusa. Si nu oricum.

"Da, mie imi place ca masa sa devina un eveniment. Dar sa nu crezi ca sunt un tipicar. Cand ma grabesc, mananc si eu direct din frigider. Cred ca aici vorbesc originile mele siciliene. Dupa mama de acolo ma trag (sau mi se trage)", face jocuri de cuvinte actorul George Calin, raspunzand la intrebarea ce-mi juca in priviri.

"Problema e ca el nu mananca niciodata fara mine", imi dezvaluie adevarul Gabriela Szilagyi, sotia glumetului de mai sus. Eu mai ciugulesc cate ceva in lipsa lui si de obicei ma satur. Nu am ore fixe de masa. Mananc doar atunci cand mi-e foame. Dar cand se asaza la masa, trebuie sa stau cu el si sa mananc o portie cel putin egala cu a lui, daca nu chiar mai mare. Asa se face ca eu ma ingras, iar el slabeste."

"Eu nu slabesc. Eu ma mentin!", precizeaza cu eleganta si rafinament cel vizat. "Ce e senzational e ca avem si prieteni, tot «bucatari amatori» ca si noi. Chiar de curand am gatit la un prieten de-al nostru o reteta formidabila de peste. De altfel, se cam stie la cine ce mancam. Fiecare are specialitatea lui. Valentin e pescar inrait, asa ca, de fiecare data ne delecteaza cu tot felul de bunatati. Dar cea mai buna ciorba de peste tot noi o facem! Nu ma intreba insa care e reteta, ca nu stiu. Improvizam. Pana la urma, chiar daca respecti cu strictete o reteta, niciodata nu-ti va iesi ca la carte. Mai mult chiar, nu-ti va iesi nici tie de doua ori la fel. Anul asta eu am facut pasca. Desi am folosit acelasi aluat, prima a iesit ingrozitor. Cred ca eram nervos"

"Pai, da", ataca Gabriela. "El e cam tiranic in bucatarie. N-ai vrea sa stai cu el cand gateste. Daca te pui intr-un coltisor si cureti zarzavaturile in liniste, e bine. Daca nu, porneste galagia!". Cu bucatareala ce sta sa se intample, caut din priviri un ungher retras, cu vedere la aragaz. Degeaba.

"Dar sa stii ca n-am fost mereu asa", ma linisteste George Calin. "Uite, acasa la mama nu eram deloc nervos in bucatarie. E drept ca acolo nici nu gateam!". Rade. "Mama nu m-a pus niciodata sa gatesc, sa spal. Toti copiii mergeau cu sacosele la cumparaturi. Eu, nici atat. Bucatareala, pe mine m-a apucat cam dintr-o intamplare. Pe vremea aceea faceam sport, asa ca trebuia sa plec foarte de dimineata la antrenamente si nu puteam sta nemancat. Asa ca am inceput de la oul fiert de dimineata si am ajuns la ciorbe", ma asigura actorul. Priceperea ii va fi cu siguranta pusa la incercare. Cred ca doamna casei m-a ghicit, pentru ca pluseaza cu convingere.

"Eu am invatat sa gatesc in adevaratul sens al cuvantului, mai tarziu. Stiam, ce-i drept, cateva retete, dar cam atat. Insa, dupa ce am stat doi ani in Italia am invatat sa gatesc o gramada de preparate traditionale specifice. Oricum, cel mai mult am inceput sa gatim de cand suntem impreuna, de cand ne autogospodarim, ca sa zic asa. Ne-am casatorit cam repede, as spune, la doua luni dupa ce ne-am cunoscut. Eu, desi aveam treizeci si un pic de ani atunci, nu ma prea vedeam nevasta cuiva. Cum sa gatesc eu cuiva, cum sa spal, sa fac curat? Cand o sa am timp sa le fac pe toate?

De atunci, cunoscandu-ne destul de putin, practic, am crescut impreuna. Nici la bucatarie nu ne lasam unul pe altul singuri". Pret de-o rasuflare ii simt contopiti. Se privesc... "Dar, in ultima vreme gateste cel care are timp", revine la subiect doamna casei, intorcand ochii spre mine. "Adevarul asta este. Deocamdata, spre deosebire de Gabriela, eu am vacanta. Dar din toamna, pe langa spectacolele in care voi mai juca la Teatrul National din Bucuresti, voi participa si la cateva proiecte ale regizoarei Beatrice Rancea la Teatrul din Constanta, sub bagheta careia am si debutat cu ani in urma in «Romeo si Julieta», la TNB.

Gabriela este insa mereu prinsa cu televiziunea, cu prezentari de moda, asa ca in perioada asta, cand sunt mai liber, ma ocup eu de casa. Imi face placere si ma si pricep", declara cu convingere George.
Da? Atunci declar deschis concursul de retete al familiei!

EA "Nu stiu cum se naste ideea de vedeta. Nu-mi pot asuma acest statut artificial. Uneori ma imbrac sleampat si am chef sa beau bere din sticla. Ce rost are sa ma cenzurez la fiecare pas? Trebuie sa te comporti cat mai bine la locul tau de munca, sa lucrezi ca pentru Dumnezeu, nu pentru oameni, iar omul care a colaborat odata cu tine sa-si doreasca sa te ia si a doua oara. Ca se scrie in ziare sau te vezi la televizor e un firesc al profesiei. Mandria mea este ca niciodata nu s-a vorbit de rau de noi." Gabriela Szilagyi -prezentator tv

EL "Noi ne simtim mai bine cu prietenii cu care gatim sau iesim cu cortul. Suntem oameni normali. Eu ma rad in cap vara cand merg la mare si nu ma intereseaza daca cineva ma fotografiaza asa pe plaja. Sunt eu insumi. Cand incepe stagiunea la teatru, sunt tot eu insumi. Poate ca noi suntem altfel, dar cred ca asa e firesc sa se comporte cineva, mai ales ca, existand in ochiul public, poate, mai devreme sau mai tarziu, servi drept model. Un artist trebuie sa stie ca asta e rostul lui in lume, sa bucure." George Calin - actor

Penne rigatte con pomodoro fresco Pentru gustul meu avem nevoie de o jumatate de pachet de penne rigatte sau spaghete, patru rosii medii, busuioc, 100 g de masline, o capatana de usturoi, ulei de masline, piper si sare. Descojim rosiile si le taiem cubulete. La fel usturoiul si maslinele. Busuiocul se spala si se toaca mai mare. (Daca domnisoarele vor sa pastreze cateva fire sa si le puna in par sau, dupa caz, sub perna, n-au decat. In cazul asta, insa, nu mai trebuie tocat). Amestecam totul si adaugam putin ulei, piper si sare. Dupa ce am fiert spaghetele, le speriem cu apa rece si adaugam sosul.

Pastrsv cu ciuperci Pentru o portie de pastrav pe gustul meu (adica pentru doua portii normale) avem nevoie de doi pastravi, o ceapa medie, sase-sapte ciuperci, patrunjel, o lamaie, ulei de masline si sare. Se curata pestii, daca dorim putem indeparta capetele, si ii asezam pe fiecare in folia in care se vor coace. Taiem ceapa pestisori (ca doar e reteta de peste!), dar ciupercile in patru, si punem totul la calit in ulei de masline. Dupa ce legumele s-au inmuiat stoarcem peste ele o lamaie. Acum asezam garnitura peste pesti si presaram patrunjelul maruntit fara mila. Impachetam totul si dam la cuptor nu mai mult de zece minute.