Haiduci, regi şi bucate româneşti

După periplul bucovinean şi popasul la apa Buzăului, am urcat împreună cu Francis Dufresne, bailli al confreriei vodoaze a Chaîne de Rotisseurs, şi cu soţia acestuia, Cecilia, pe firul apei, până la Nehoiu.

Fiind zi de duminică, am poposit pentru puţină vreme în piaţă, unde prima descoperire a fost cea a brânzei de Penteleu, cu savoarea ei inconfundabilă. Am trecut apoi munţii, şi am pornit în jos, pe valea regală, a Prahovei, până la Sinaia, pentru o incursiune în istoria regalităţii româneşti. Bineînţeles, opririle dinaintea sălilor de mese, de la Peleş şi Pelişor, au fost mai lungi... "Ah! Ce masă minunat aranjată! Aşa îmi imaginez că ar fi un chapître internaţional!", avea să exclame Francis.

După Sinaia, întoarcere în burgul Braşovului. Masa de prânz avea să fie o nouă revelaţiei pentru reprezentanţii elitei gurmeţilor şi gurmanzilor elveţieni, într-un spaţiu care exprimă tot ce înseamnă autentic în gastronomia zonei, a Braşovului, ca şi a culoarului care face legătura cu Muntenia. La "Colibele Haiducilor",  am avut alături, la masă, familia primarului Rucărului, Ionel şi Maria Dulamă. Nu întâmplător, căci bună parte dintre reţetele pe care le-am putut degusta în restaurantul condus de Viorel Nica provin de la mama acestuia, rucăreanca Aritina Cotârleţ.  

De la Lucia Bucur (şi ea rucăreancă), bucătarul-şef al restaurantului, am aflat câteva detalii. "Pentru mielul la tavă se tranşează animalul, se opăreşte, se spală. Îl punem la fiert cu ceapă tăiată felii, morcov tăiat rondele, o frunză de dafin, piper boabe şi sare. Când este aproape fiert, se unge cu untură şi se pune în tavă. Deasupra se taie rondele de ceapă şi de  morcov, se adaugă cimbru, usturoi şi se stropeşte cu vin. Se potriveşte de sare şi piper. Scoatem friptura din cuptor, carnea se aşază pe o tavă, iar sosul rămas se pune din nou la fiert cu bulion, mujdei şi vin. Friptura de miel se serveşte stropită cu acest sos. Pentru cartofi ţărăneşti,  aceştia se fierb în coajă la cuptor, apoi se rad pe răzătoare. Într-o tigaie cu ulei se căleşte ceapă tocată. Se adaugă cartofii, sare, piper şi supă de oase. Se mai căleşte puţin. Se serveşte ca garnitură la friptura de miel, cu murături".

Impresii de gurmand
Să vedem însă şi cu ce impresii au rămas oaspeţii noştri, şi de la Poiana Braşov, ca şi de la Rucăr, unde am poposit în fapt de seară. "Am mâncat la Rucăr,  acasă la Ionel şi Maria Dulamă, un păstrăv de râu care a fost minunat, cu carne tare şi care avea cu adevărat acea savoare specifică, acel gust de peşte. De asemenea, mielul pe care l-am gustat la «Colibele Haiducilor», pot spune că a fost rotisat magnific. Cârnaţii, toba şi toate celelalte antreuri mi-au adus aminte de Italia... Au fost delicioase! Mi-au plăcut fructele şi legumele, cum v-am spus, ciupercile în oţet, ca şi toate murăturile româneşti, în care legumele şi-au păstrat gustul original. De asemenea, a fost delicios cozonacul de Paşti, cu umplutură de nuci... Cred că aveţi resurse excelente, ceea ce mă face să constat că România e o ţară cu adevărat gastronomică."

Furculiţa de aur
E un "accesoriu" pentru prins şervetul de cravată, la masă. Dar e mai mult decât atât! "Sunt membru al unui club restrâns de epicurieni care face parte din Chaîne des Rotisseurs şi care aprofundează bucătăria. Paul Bocuse, cel mai mare bucătar al secolului, care i-a făcut pe bucătari să iasă din bucătărie, iniţiind o mişcare de marketing culinar a parenat de 30 de ani micuţa confrerie a «Furculiţei de Aur», din care sunt fericit că acum fac parte şi câţiva restauratori din România. Este primul pas către această deschidere plurilingvă şi multiculturală între Elveţia şi România", ne-a spus Francis Dufresne, oferindu-i furculiţa-însemn restauratorului Viorel Nica.

"M-a impresionat ospitalitatea românilor, aşa ceva nu cred că nu se poate găsi în multe ţări. Aveţi o carte mare de jucat în turism. Un mic bemol: mi-ar place ca fiecare român să îşi respecte ţara, natura"
 Francis Dufresne