În crâşmă s-a instaurat o linişte monotonă

Îmi aduc aminte că nişte ani în urmă i-am dat unui stomatolog două lucrări ca să-i repare dantura lui Th. Pâcă. Doctorul îmi telefonează şi-mi comunică apoi că Pâcă are placă sus, placă jos, şi că atunci când zâmbeşte are ceva din Rudolf Valentino.

Îi mulţumesc şi pac.

După câteva zile, eram în atelier şi aud:

— Eşti aici, titane?

Deschide, îşi bagă capul pe uşă, îşi arată dantura şi-mi spune:

— Mi le-ai pus, aşa că acum să-mi dai de mâncat şi de băut că tu eşti de vină.

— Bravo Pâcă, eşti invitatul meu, şi ne-am făcut praf.

Când în hohote de plâns soţia lui mi-a spus că a murit am avut senzaţia că pământul s-a urâţit. L-am înmormântat la Străuleşti II şi ne-am întors bântuiţi de un fel de vină.

Acum, lui Pucă, doctorii i-au tăiat piciorul. Fane spune că, acum, aşa, într-un picior, linge trei chile de zaibăr pe zi. Nu cred că face bine. Cumplită e viaţa uneori. Dar viaţa e viaţă şi trebuie trăită.

Cineva bea şampanie, am auzit dopul. Ce tâmpit, să dai banii pe pişoarca aia.

Închid ochii, cârciuma asta ar trebui deturnată şi dusă în galbenul toamnei, în mijlocul unei păduri. Să ne culcăm în mormane de frunze şi mâine dimineaţă proaspeţi să ne dregem şi să o luăm de la-nceput.

Zilele astea m-am aplecat deasupra volumelor de poezii ale lui Aron Cotruş. Puternic şi mare poet. Ciclul "Horia" e monumental. Am auzit că a avut o viaţă hăituită şi tristă. A murit printre străini, departe de ţara lui.

Costică Foamete, cel cu găuri în cap, îşi mărită fata. (Să fie într-un ceas bun!)

Corcescu şi-a cerut azil politic la Otopeni. Îl văd foarte rar. E sănătos. Dar nu lucrează. E trist. Un artist ca el să nu lucreze e o crimă.

Mi-a spus Fănuş că soţia lui Apostu a plecat la Paris să-l aducă acasă. E bolnav grav. Cumplită-i viaţa.

Am citit în România literară un articol minunat al lui N. Manolescu despre G. Coşbuc şi tot de el am ascultat o relatare despre criticul literar Pompiliu Constantinescu. Bravo lui!
Tătaru e bolnav. Nu ştiu cum să-l ajut.

Trebuie să cumpăr gogonele pentru murat. Ardei iuţi mi-am pus două borcane. La iarnă mănânci unul şi-ajungi la Ploieşti fără benzină.

Anul acesta au căzut mulţi copii la examenele de admitere. Ce vor face?

Cărţile "Labirintul" şi "Geneza" ale lui Francisc Păcuraru sunt două cărţi bune. Greu au mai suferit românii pentru a supravieţui.

Adevărurile sunt zguduitoare.

Au venit brumele argintii. S-a lăsat frigul în timpul nopţii şi a dimineţelor. Spre prânz soarele e bun şi ne dă tandra căldură a toamnei. Acest anotimp drag mie, de când mă ştiu a venit şi anul acesta (1986) cu o nobleţe rară.

Ieri, în drum spre atelier, m-am oprit în faţa câtorva grupuri de copaci şi am rămas înmărmurit de frumuseţea lor.

Erau compuse de Dumnezeu.

Am început o lucrare. Dacă la 58 de ani nu ai învăţat să te storci, să iasă din tine tot, atunci încuie atelierul şi pleacă să mori la rigolă. (La ruşine.)

Stau la masa mea. Alături s-a aşezat unul cu urechea cât un radar spre mine.

Nu vorbesc cu nimeni. Tac. Dar el ascultă timp de 2 sticle de bere. Sunt convins că pleacă cu un raport complet.

Ducă-se.

Una dintre cele mai frumoase părţi ale ţării este regiunea subcarpatică de sub Ceahlău. Plină de păduri şi deci de istorie, regiunea are ceva din vaerul dangătului de clopot ortodox ce sună în toată opera lui Sadoveanu.

Linişte, pace şi speranţă. Oameni tăcuţi şi muncitori.

Dimineţi şi asfinţituri sfinte.

Închide ochii, fiule, şi visează mai departe tot la sfânta viaţă.

Lăutarul s-a aşezat pe un colţ de scaun şi... nu ştiu ce o fi văzut în podeaua de sub ghetele lui, că acolo a rămas cu ochii.

Ce o fi în capul lui? În crâşmă s-a instaurat o linişte monotonă.

Mai beau un pahar.

Cică OZN-urile ne observă!

Aici, la "Tismana", e linişte şi pace.


Papanaşi moldoveneşti
Ai nevoie de două linguri de griş, sare, două linguri făină, 400 g brânză de vaci, untură, două ouă. Se separă gălbenuşurile de albuşuri, se bat albuşurile spumă, se freacă bine brânza cu gălbenuşurile, făina, sarea şi grişul. La sfârşit se adaugă albuşurile. Se încinge untura. Se fac găluşte turtite de papanaşi, se găuresc cu degetul, se pun la prăjit, pe ambele părţi, până se rumenesc. Se mănâncă însoţite de zahăr şi smântână sau cu dulceaţă de frăguţe.


"Picturile lui C. Piliuţă au faţă de natură, avantajul parcului faţă de pădure: se parcurg lesne şi fără primejdii"
Alexandra Titu