Întâlnire cu bucătăria din Trapani

Se numeşte Vincenzo Tedesco, este sici­lian şi se declară împătimit de România, pe care încearcă să o cunoască în profunzime. Şi, în acelaşi timp, consideră de datoria lui să-i facă pe români să iubească Sicilia.

Vorbeşte româneşte cu… “plasticitate”. Este ceea ce italianul numeşte “il narratóre”. Un povestitor înnăscut, care strânge în jurul său mulţimea ce nu se satură să-l asculte. Se numeşte Vincenzo Tedesco, este sici­lian şi se declară împătimit de România, pe care încearcă să o cunoască în profunzime. Şi, în acelaşi timp, consideră de datoria lui să-i facă pe români să iubească Sicilia.

De bello dacico

Vincenzo Tedesco are, de altfel, o teorie a lui: “Eu cred că bucătăria noastră e foarte apropiată de cea românească, din moment ce avem nişte ingrediente comune şi nişte preparate foarte simple, făcute cu usturoi, cu ceapă, cu pătrunjel, cu roşii… Şi nu doar în ce priveşte mân­carea există similitudini! Eu am făcut o ­cercetare: de ce mai multe cuvinte româneşti sunt foarte apropiate de cele din dialectul sicilian şi, mai ales, cum se face că acelea care definesc bucătăria sunt aproape similare? Am găsit un răspuns: atunci când Traian a venit să cucerească Dacia, foarte mulţi dintre ­mercenarii care compuneau legiunile erau originari din Sicilia. Acest lucru m-a făcut să mă gândesc că a rămas ceva, în tradiţia românească, din «vizita» pe care au făcut-o sicilienii, ­atunci…”

O degustare “în stil” sicilian

Pe noul nostru prieten l-am cunoscut într-un restaurant bucureştean, acolo unde Camera de Comerţ, Industrie, Artizanat şi Agricultură din Trapani (provincie siciliană) organizase o degustare de produse tradiţionale: “Incontri con i profumo, i sapori e colori della cucina trapanese” (Întâlnire cu aroma, gusturile şi culorile bucătăriei din Trapani). “Caponatina di melanzane” (un preparat pe bază de vinete – în primul rând –, apoi ceapă, roşii, ardei, toate tăiate în bucăţi mari), foarte asemănătoare la gust cu zacusca românească, avea să ne convingă asupra afirmaţiei lui Vincenzo cu privire la asemănările dintre cele două gastronomii. Există însă, ­atunci când vine vorba despre peşte şi fructe de mare, şi deosebiri importante.

Degustarea a continuat cu tartar de crevete şi spumă de caviar mediteranean cu fistic. A urmat un delicios platou cu preparate pe bază de ton. “Noi mâncăm absolut totul de la ton, până şi lapţii, ficatul, inima” – ne-a spus Vincenzo, încercând să ne convingă de faptul că “sălămiorul”, “păs­trămioara” şi celelalte savuroase “sărături” din farfurie, s­tropite cu suc de lămâie şi ulei de măsline extravirgin, nu sunt nicidecum pregătite din carne de vită, porc sau berbec, ci numai din… ton. “Avem şi un festival al tonului, la în­ce­putul lui iunie. Este felul nostru de a celebra acest peşte, ca şi pe cei care îl pescu­iesc. Este foarte interesant felul în care se prinde tonul. În Sicilia, există niş­te locuri numite tonare, un fel de cap­cane pe fundul mării… Dar ca să înţelegeţi, ar trebui să mergeţi acolo, să vedeţi!”

Ceea ce a urmat, în seara de­gus­tării, ar putea fi consemnat în analele “întâlnirii” drept o “odă adusă Mediteranei” şi produ­selor ei: “perle” de orez, cu cremă de dovleac galben, peşte-spadă şi fenicul sălbatic, apoi paste cu sos pesto, chipsuri de cartofi şi crevete “aurite”, urmate de “cous cous alla trapanese”, cu garnitură de legume brezate şi sos picant.

Pentru a încheia acest regal marin, se cuvenea să încercăm “o trilogie” cu peşte şi fructe de mare – inele de calmar umplute, peşte-spadă cu fistic şi cimbru, crevete de “Mazara del Vallo” la gril – cu garnitură de spanac cu unt. Nu aveau să lipsească desertul tradiţional – “casata sici­liana” –, fursecurile cu migdale şi feliile de portocale în vin de Marsala. De altfel, despre acest vin, ca şi despre alte specifice zonei (care au însoţit bucatele) se cuvine să discutăm aparte.

Ţara vinurilor

“În zona noastră, avem deschidere la două mări: Mediterană şi Marea Tireniană. Există însă o vorbă frumoasă: noi, la Trapani, avem de fapt trei mări, două de apă şi o mare de vin”, aşa începe gazda noastră prezentarea vinurilor siciliene. Provincia ­Trapani este cel mai mare producător de ­vinuri de calitate al ­Italiei. Viticultura este, se pare, una dintre vocaţiile sicilienilor. Iar vinul care a dus cel mai departe prestigiul zonei este cel de Marsala. “În marina imperială britanică, pe vremea războaielor cu Napoleon, fiecare vas trebuia să aibă câte un butoi cu vin de Marsala”, ne spune Vincenzo Tedesco şi ne aduce un aperitiv excelent (sau un ­digestiv, după plac) care este, de fapt, un amestec între ­celebrul vin, vodcă şi suc de portocale fresh.

Cuscus cu peşte

Un fel de mâncare tipic Siciliei (aparte, chiar, pentru provincial Trapani)? Orice localnic ar fi să-l întrebi, vei primi un singur răspuns: “cous cous alla trapanese con pesce e verdurine brasate”. “«Cous cous» este un preparat tipic arab, însă ei îl prepară cu carne de miel şi cu verdeaţă: spanac, morcovi, cartofi. Ce am făcut noi? L-am pregătit cu peşte. Poate că arabii – pe care îi considerăm vecinii noştri, căci sunt la numai 200 km distanţă, peste mare, în nordul Africii – ar considera reţeta noastră o blasfemie! Cine a mâncat însă «cous cous alla trapanese» va spune că am avut o idee fantastică”. ­Vincenzo Tedesco ne îndeamnă să gustăm şi să ne delectăm cu asocierea inedită de savori.