În toiul iernii

De importanţa Sfântului Petru nu se îndoieşte nici un gospodar. Având mari puteri atât asupra lumii din cer, cât şi a celei de pe pământ, Sf. Petru de Iarnă împarte timpul în două, 16 ianuarie fiind considerat a fi atât miezul iernii, cât şi jumătatea calendarului pastoral.

Conform vechilor credinţe, Petru are în grijă toate cheile Raiului, împarte (la anumite momente bine ascunse vederii omului necredincios) hrană animalelor câmpului şi este protector al lupilor, fiare care se năpustesc asupra celor care nu s-au dovedit vrednici şi nu au ţinut gospodăriile aşa cum se cuvine.

OCROTITORUL ANIMALELOR
Mai mult, poveştile populare spun că Sfântul Petru merge prin sate, trecând în fiecare noapte pe la fiecare animal în parte pentru a vedea cum este îngrijit. "Când se strâng mai mulţi lupi la un loc, de urlă, se zice că se roagă lui Sfântul Petru să le rânduiască pradă. El îi orânduieşte după pradă când se adună la urlătoare, de obicei pe la răspântii. «Tu să mănânci oaia lui cutare din cutare sat, tu, porcul cutăruia; tu pe cutare om etc.»

Şi cică pe cine o rândui Sf. Petru câinilor lui, nu scapă nici în gaură de şarpe." (I. A. Candrea - "Iarba fiarelor") Poate şi din acest motiv, oamenii se feresc să rostească cuvântul "lup", să împrumute vreun lucru din curte sau să lucreze ceva folosind lână, pentru a nu-şi atrage furia dihăniilor pădurii.

SĂRBĂTOAREA PĂSTORILOR
De-abia după lăsarea serii, ciobanii se aşază la masă pentru a se ospăta, evitând însă a mânca orice preparat ce are în compoziţie carne. Femeile merg şi dau de pomană vecinilor covrigi sau alte copturi, în special plăcinte, existând credinţa că astfel toţi creştinii îşi vor găsi drumul spre casă oricât de departe ar fi plecat.

La miezul nopţii, oamenii aşază în faţa caselor pietre mari albe, pe care le duc dimineaţă la biserică, pentru ca preotul să treacă peste ele înainte de a ţine slujba. La amiază, pietrele se aşază în grajd sau în ocol, lăsându-le acolo peste an, astfel încât animalele să fie ocrotite.


Plăcintă cu morcov şi gutui
Ingrediente: 4 morcovi, 3 gutui, 500 g făină, 250 g unt, un ou, 200 g zahăr tos, o jumătate de pliculeţ praf de copt, o lămâie, o portocală, o lingură cu scorţişoară, o jumătate de linguriţă cu sare, două linguri cu ulei, sos de ciocolată.
Preparare: Morcovii se curăţă de coajă, se spală şi se dau pe răzătoarea cu ochiuri mari. Gutuile se spală, se curăţă de căsuţa cu seminţe şi se dau pe răzătoare. Se pun într-o cratiţă, se toarnă uleiul amestecat cu o jumătate de cană cu apă, se presară 100 g zahăr tos şi trei sferturi din cantitatea de scorţişoară. Se adaugă coaja rasă de portocală şi lămâie, se amestecă şi se fierb la foc mediu până se înmoaie morcovii.

Untul se mixează împreună cu sarea, restul de zahăr şi scorţişoară, oul şi praful de copt stins cu suc de lămâie. Se toarnă peste făină, se frământă şi din aluat se formează două foi. Se întinde o foaie într-o tavă unsă cu unt, se toarnă deasupra compoziţia şi se aşază a doua foaie. Se înţeapă cu o furculiţă, se coace plăcinta la foc mediu până devine aurie, apoi se serveşte caldă sau rece, simplă sau cu sos de ciocolată.
   • Reţetă redactată de Alina Ramona Anghel