Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sparanghelul are o lungă istorie care debutează undeva la începutul secolului I, dar există dovezi de cultivare a legumei încă din Grecia Antică şi Roma Antică. Se pare că şi egiptenii cultivau sparanghel, acum peste 2000 de ani, în scop medicinal, iar legenda spune că acesta era oferit ca ofrandă zeilor în cadrul ritualurilor. Cu siguranţă a fost descoperit ca plantă în sălbăticie. Un sparanghel sălbatic are forma unor lăstari subţiri cât un creion şi este mult diferit faţă de sparanghelul cu care suntem obişnuiţi şi pe care îl cumpărăm noi.
Istoric
Era cultivat în numeroase grădini Roma încă din secolul I e.n., într-o varietate care avea lăstari mari care ajungeau trei bucăţi la 400 de grame. Vechii greci şi romani foloseau o denumire persană – asparag – care însemna lăstar. Pliniu cel Bătrân, una din sursele importante când vine vorba de istoria gătitului, menţionează sparanghelul în lucrarea sa Materia Medica. Termenul sparanghel a devenit popular în secolul al XVI-lea fiind regăsit în limba engleză ca „sparagus”. Iulius Cezar a mâncat sparanghel în Lombardia şi dorea să-i fie servit cu unt topit. În timpul lui Ludovic al XIV-lea sparanghelul era considerat „regele legumelor”. Regelui i-a plăcut atât de mult încât a cerut ca în grădinile sale să fie făcute sere care să-i asigure sparanghel tot timpul anului. În secolul al XIX-lea, sparanghelul a fost din ce în ce mai răspândit ajungând să fie cultivat şi în SUA.
Sortimente
Sparanghelul se plantează cu trei ani înainte de a se putea recolta. Primele recolte sunt reduse pentru a le pregăti următoarele (este o plantă perenă – adică creşte mai mulţi ani fără să fie însămânţat – n.n.). Planta matură se recoltează în mai toate anotimpurile, adică pe o perioadă de 90 de zile. Uneori sparanghelul poate creşte şi 6-7 cm pe zi. O plantaţie de sparanghel va produce, în general, pe o perioadă de 8-12 ani, funcţie de diferiţi factori.
Sparanghelul alb – pentru a obţine acest sparanghel trebuie ca atunci când răsare, iar planta are cam şase centimetri înălţime, să fie acoperit cu pământ, altfel soarele îi transformă culoarea în verde. De aceea tulpinile se vor dezvolta sub pământ, crescând în acelaşi timp cu tulpinile neacoperite, dar vor rămâne albe.
Sparanghelul violet – provine dintr-o regiune italiană, numită Albenga. Este cunoscut sub denumirea de Violetto d’Albenga. Deşi are o culoare puternic violetă, acesta este verde. Fermierii din această regiune folosesc polenizarea naturală pentru multiplicarea sparanghelului.
Seminţele sunt alese de la vegetale viguroase care produc plante mari. Acest sparanghel produce mai puţine plante decât cel verde, dar mai mari. Este mult mai dulce la gust în comparaţie cu cel verde, de aceea fiind utilizat mai mult în salate. Îşi păstrează culoarea violet (conţinutul de tanin îi dă culoarea violet – n.n.) la o preparare simplă, dar dacă este fiert, devine verde.
Sursă de vitamine
De ce este considerat sparanghelul un afrodiziac? Forma este, cu siguranţă, un motiv. Un manual arab despre dragoste, scris în secolul al XVI-lea, furniza o reţetă de sparanghel care stimula dorinţele erotice. Făcând parte din familia Liliaceae, sparanghelul conţine vitaminele A şi C în cantităţi mari şi pentru a da rezultate trebuie consumat trei zile consecutiv, spun unii experţi.
Sparanghelul este bogat în nutrienţi. Conţine puţin sodiu, mult potasiu, nu conţine grăsimi sau colesterol. Este o sursă foarte bună de acid folic. O jumătate de cană de sparanghel gătit nu conţine mai mult de 24 de calorii, însă este foarte bogat în fibre. Este o sursă de rutin şi de Vitamina B6. Rutin întăreşte vasele capilare, iar acidul folic creşte sănătatea celulelor, previne îmbătrânirea şi „repară” celulele bolnave.
Sparanghel cu sos de usturoi
Ingrediente: 500 g de sparanghel. Pentru sos: 125 ml ulei de măsline, 5 căţei de usturoi, 2 cepe albe,
250 ml de vin alb, 250 ml smântână, 5-6 pistile de şofran, o lingură de cimbru, sare şi piper
Preparare: Sparanghelul se spală, se taie câţiva centimetri din tijă şi se pune la fiert, când apa clocoteşte, într-un vas cu apă şi sare. Se fierbe timp de aproximativ 10-15 minute, se scoate, se trece sub jet de apă rece, sau se pune în apă cu gheaţă, timp de două minute şi se dă de o parte. Separat, pentru sos, se încinge uleiul, se căleşte ceapa şi usturoiul tocate timp de aproximativ două minute, se toarnă vinul alb, se adaugă şofranul, se condimentează cu sare şi piper, şi se lasă să fiarbă până când amestecul scade la jumătate. Se strecoară, se adaugă smântâna şi se continuă fierberea la foc mic până se îngroaşă sosul. Când este gata se lasă la răcit 5-10 minute. În momentul servirii se toarnă pe deasupra sparanghelului sosul de usturoi şi, după preferinţă, se poate presăra şi cimbru.
