Deşi pentru noi, românii, nu este o tradiţie să ne invităm prietenii la ceai, din când în când, o ceaşcă de ceai într-o după-amiază este un mijloc practic de a răspunde unei vizite prieteneşti.
Deşi pentru noi, românii, nu este o tradiţie să ne invităm prietenii la ceai, din când în când, o ceaşcă de ceai într-o după-amiază este un mijloc practic de a răspunde unei vizite prieteneşti. În general, ceaiul este însoţit de gustări şi dulciuri, iar dacă reuniunea se prelungeşte spre seară, se pot servi şi unele băuturi alcoolice.
Ceaiul se prepară prin opărirea frunzelor în momentul întrebuinţării şi se socoteşte o jumătate de linguriţă rasă de ceai pentru o ceaşcă. Apa trebuie fiartă înainte de a se pune frunzele. Dacă este servit unei singure persoane, ceaşca de ceai poate fi adusă pe o tavă mare. Dacă sunt mai multe persoane se aşază toată masa pentru ceai. Decorarea mesei depinde de talentul şi gustul fiecărei persoane. Faţa de masă este de obicei mai mică. Masa se poate împodobi cu flori sau se va pune în mijlocul ei un vas scund şi larg cu apă, în care să plutească petale sau flori mici, fără coadă.
Serviciul de ceai se compune din: ceainic de porţelan sau metal, ceşti sau pahare, zaharniţă şi cleşte sau linguriţă pentru zahăr. Pe masă trebuie să se mai găsească o farfurie cu feliuţe de lămâie şi o furculiţă, untieră, farfurie cu gustări, prăjituri, toate aşezate la îndemâna musafirilor. De obicei la ceai se serveşte brânză, unt, marmeladă, biscuiţi, cozonac şi diferite gustări.