Leonard Doroftei - KO numai in bucatarie

Mita Baston. Ploiesteanca. Republicana. Cu bunicii la doi pasi de juna republica de pe vremea carnavalului lu’ Nenea Iancu, prietena mea (cu PH-ul in sange, dar stelista, ca Petrolu’ e-n "B") se otaraste ca Leonard Doroftei m-a invitat pe la el si ea are treaba. De parca-i vina mea! "Dar te iubesc, fiindca... te iubesc", zic ca Banica senior si iau DN1 la spinare.

COPII. "Daca unul dintre baietii mei mi-ar spune ca vrea sa faca box, n-as avea nimic impotriva", ma trezesc dupa vreo doua cafele la o terasa cu Leonard Doroftei. Dorin. Nu ma-ntreba, ca nu-s’ cum venise vorba de copii. "Dar asta n-o sa se intample. Ei sunt baieti destepti. Invata foarte bine. Poti sa discuti orice cu ei. Pentru asta m-am si zbatut in toti anii astia.

Dincolo de meciuri, de turnee, cel mai important lucru a fost pentru mine educatia lor. Intr-un fel, sa fac ceea ce orice parinte isi doreste. Am incercat sa le ofer lucrurile de care eu n-am avut parte. O copilarie fara griji si o educatie. Pentru ca, sincer sa fiu, pe mine tot asta m-a si salvat, intr-un fel. Dupa antrenamente, cum n-aveam altceva de facut, citeam. Cred ca din pricina asta sunt cel de azi, si nu un simplu «bataus»!"

Cu un zambet si-o ridiche, Vanessa reuseste un KO cum n-a izbutit nimeni

DESTINE. Oprim la un semafor. Un batran cu haine soioase si barba ravasita se apropie de masina. Dorin ii intinde zece mii. Schimba cateva vorbe. Zgomotul traficului nu ma lasa sa le aud. "Mi-a fost coleg de scoala", imi zice intorcandu-se spre mine si apoi inchide geamul. Privesc in urma si nu-mi vine sa cred ca ma uit la un om de 35 de ani. "Ce-a facut bautura din el...", murmura abia auzit Dorin. "Si apropo de bataie", schimba iute vorba. "Oricum, asta nu e o cale. Le spuneam si copiilor cu care am avut o intalnire aici, la o scoala: «Fuga e cea mai buna aparare»".

Suna incredibil in gura lui. I-o spun. "Stiu. Dar te rog sa ma crezi ca, dupa ore in sir de antrenament, cand ieseam pe strada clatinandu-ma de-atata efort, numai de bataie nu mai aveam chef. Iar pe strada nu sta nimeni sa cauti tu lovitura perfecta. Boxul e un sport si trebuie privit ca atare!"

C-ASA-I ROMANU’. "O data cu reintoarcerea mea in tara mi-am dat seama de multe lucruri. Unul dintre ele este acela ca, atata vreme cat are cineva nevoie de tine, de imaginea ta, daca-i aduce profit, e totul in regula. Sunt oameni in sportul asta pe care il reprezint care n-au scapat nici o ocazie sa apara in poze cu mine. Dar cand a fost sa facem treaba... Asa ca eu, unul, m-am retras din asa ceva. Eu sunt un om de actiune, nu un «onorific»! Asta e lectia pe care am invatat-o in plan personal. Iar dupa un an in care am investit atata energie, timp si bani, mi-am dat seama ca am sa ajung repede falit, daca o tin tot asa. Prin urmare, am inceput sa ma gandesc mai mult la viitor. Ca doar nu de nebun am plecat din Canada, unde aveam o situatie buna, ca sa ma intorc la Ploiesti! Din salariul pe care il avusesem reusisem sa strang suficient cat sa-i fac mamei mele o casuta. Acum era timpul sa pot sa ofer si familiei mele ceea ce merita."

PLANURI. Ne plimbam prin curtea casei. Furat de planuri si de un corcodus in floare, mi-e din ce in ce mai greu sa fiu atent pe unde calc. Dorin, mai sprinten (de, antrenat!), topaie peste scandurile pline de cuie ce zac in tarana chiar pe locul unde, nu peste mult timp, ar trebui sa se balaceasca in piscina. "Nu e cine stie ce", zice el. "Cat sa te relaxezi in timp ce eu iti pregatesc gratarul", si-mi arata un loc in partea cealalta a curtii. "Ca doar n-oi face bazin olimpic!", rade strengareste, iar figura lui de copil obraznic pus pe spart geamuri mi-aduce aminte de propriile mele nazbatii. E chiar fascinant sa vezi ditamai campionul purtandu-se cu tine ca si cum te-ar fi cunoscut la o bere. "Pai, nu merg si eu tot printre oameni? Vedetismul asta de doi bani nu l-am inteles niciodata. Refuz sa pricep asa ceva. Poate am fost eu crescut altfel sau poate sportul m-a transformat. Dar eu m-am pregatit sa fac performanta, nu sa ma dau mare. Pentru mine, sportul a insemnat munca, nu poze pentru reviste!"

MANDRIE. Din nou in masina, ajungem curand la poalele unui bloc. Urcam. "Apropo de pus un ban deoparte", imi aminteste Dorin discutia si ma lasa sa admir santierul din jurul meu. Pauza dramatica. "Deocamdata am vandut apartamentul ca sa incep lucrarile la clubul asta. Dar si-aici sunt probleme «romanesti». Am desfundat canalizarea blocului si din cauza asta m-am certat cu administratorul. Repar sistemul de ventilatie si vecinii arunca cu apa fiarta pe muncitori. S-au strans teancuri de reclamatii! Nu conteaza ca aici era o mizerie crunta, de-am carat deseurile cu basculanta, nu conteaza ca s-a desfiintat murdaria de crasma, din cauza careia se umpluse toata cladirea de gandaci, si ca am salubrizat totul... Dar, dincolo de toate astea, o sa fie un loc absolut unic. Toate echipamentele mele, postere, articole vor fi expuse aici. Pana si centura de campion mondial va avea locul ei. Asa, ca sa se vada ca n-a luat Doroftei 20 de ani pumni degeaba!" Pe grinzile de beton inca se mai vad urmele turturilor de grasime si fum.

"Da’, hai mai bine sa ti-i prezint pe ai mei", imi intrerupe contemplarea. "Si sa te-nvat o reteta cum n-ai mai mancat!", continua si o ia inainte pe scari.

Cand furculitele suna, muzele tac, imi permit eu o parafraza. Pentru ca e ora pranzului si n-ar avea nimeni ce sa-mi reproseze!

"Casa n-o sa fie gata pana la Pasti, dar tare mi-as fi dorit sa fac un gratar de miel pentru ai mei. Nu ma pricep eu la multe in bucatarie si, oricum, regimul alimentar de sportiv nu mi-ar fi permis multe «escapade culinare», dar de la un gratar cum stiu eu tot nu ma pot abtine din cand in cand." - Leonard Doroftei, campion mondial la box

"In fiecare zi sunt pe santier. Imi place sa ma implic in toate fazele constructiei. Nu ca sa controlez. Nu e nevoie. Dar parca prind curaj cand vad cum iau toate forma sub ochii mei. Parca nu mai am rabdare. Abia astept sa ne simtim cu totii, in sfarsit, acasa, impreuna." - Leonard Doroftei, campion mondial la box

PERFORMANTA

"Nu m-am laudat niciodata cu munca pe care am depus-o de-a lungul anilor. N-am avut copilarie. Urmareai doar performanta, nu publicitatea, iar victoriile de multe ori insemnau o ciocolata din partea antrenorului. Nu stiu cat de curand va mai da boxul romanesc performante, acum cand banii devin mai importanti decat munca si perfectionarea."

ROSII CU BUCHETE DE CONOPIDA

INGREDIENTE: 6-12 rosii, 500 g conopida, doua galbenusuri, 100 ml cu ulei, o lingurita cu mustar, o lingura cu zeama de lamaie, piper, sare. PREPARARE: Rosiile se spala, li se taie capacelul si se scobesc de miez. Din mustar, galbenusuri, sare, ulei si zeama de lamaie se pregateste maioneza. Conopida se pune la fiert intr-o oala cu apa fierbinte si un praf de sare. Apoi se desface in buchetele si se amesteca bine cu maioneza, sare si piper. Se umplu rosiile si se servesc cu salata verde.