Locuri ocrotite de ape si soare

"Dumnezeul marilor si al oceanelor" a suflat har asupra promontoriului dintre cer si mare. Asa a aparut, nu dupa multa truda, manastirea asezata nefiresc pe un petic de pamant ce se pravaleste amenintator in valurile marii.

Dupa ce treci de statiunea Costinesti si de calea ferata, drumul spre manastire coteste spre dreapta si merge tot inainte, cale de cativa kilometri. Drumul e proaspat pietruit, iar in lumina soarelui straluceste usor, contrastand cu goliciunea peisajului inconjurator. Nici urma de copaci sau vegetatie bogata. Doar plante micute si multi scaieti. Un loc in care viata se straduieste din greu sa nu se franga.

DEZVALUIRE. Intrarea in curtea manastirii este strajuita de teii plantati acum cativa ani de prima maica stareta a locasului. Dar o data ce treci pragul portii, iti dai seama de ce Dumnezeu nu s-a sfiit sa se dezvaluie pe sine in aceste locuri. Bisericuta, neasemuit de alba, se inalta dreapta spre cer, in timp ce in zare totul e senin. Nu mai exista cer sau mare. Doar credinta. Dumnezeu salasluieste in fiecare piatra, in fiecare caramida si in fiecare culoare asternuta pe peretii bisericii. Si restul e tacere. Tacere si pace in suflete. Impacare cu tot ceea ce a fost sa fie si va fi.

Sfintita in 1996, in urma cu 10 ani, Manastirea "Sfanta Elena de la Mare" este si astazi o dovada vie a visului ce se implineste in rugaciune. "Cat iti ingaduie Dumnezeu, atata este", spun oamenii de prin aceste locuri. Iar Dumnezeu a ingaduit pana acum multe, semn ca cele patru maicute, truditoare intru slava Domnului, au reusit cumva sa se faca pretuite de catre Dumnezeu.

Maica stareta Cipriana este de putin timp ocrotitoarea acestui loc. La 4 martie 2006 a fost numita stareta si, cu mult curaj si credinta, si-a luat inima in dinti si a venit sa salasluiasca pentru totdeauna in manastirea de langa mare. De loc este din Braila, orasul de pe malul Dunarii. Soarta a facut ca tot o apa sa-i ocroteasca destinul. Oriunde s-ar afla in manastire aude mereu valurile care se izbesc cu putere de tarm. E un semn bun. Domnul continua sa vietuiasca aici si ii da sfaturi. O intareste pentru toate greutatile care ii sunt puse in cale. Mai sunt inca multe de facut si atat de putine suflete care sa intinda o mana de ajutor.

PROMISIUNE. Intr-adevar manastirea aceasta a fost cladita cu truda. Fiecare caramida si fiecare bucata de lemn a cerut pretul ei. Prima stareta a locului, maica Maria Vasile si-a tinut promisiunea si a venit aici, in locuri necalcate de oameni, pentru a-l adaposti pe Dumnezeu. Toti banii pe care i-a avut i-a folosit pentru a ridica din temelii biserica si chiliile maicutelor. La inceput a dormit in cort, iar la lumina lumanarilor se ruga singurei icoane pe care o purta cu ea sa aiba putere sa duca totul pana la capat, in ciuda lipsurilor. Nu exista apa potabila. Doar o cisterna, incarcata cu apa o data la doua saptamani, domolea setea sufletelor truditoare. Si in curand s-a savarsit si prima minune. Din adancuri a tasnit apa curata. Desi specialistii spuneau ca din promontoriu nu se poate scoate decat apa sarata, fantana sapata in curtea manastirii le-a aratat tuturor puterea rugaciunilor. Nu poate fi impiedicat nimic din ceea ce vrea Domnul sa faca. Nici chiar atunci cand a chemat-o la el pe prima stareta a locului, la 1 decembrie 2005, desi mai avea multe de facut.

Biserica impresioneaza prin pacea interioara pe care o ofera credinciosilor	Parintele Iustinian oficiaza slujba in manastirea de pe malul marii

DESTIN. Asa cum toate trebuie sa mearga inainte, obstea Manastirii "Sf. Elena de la Mare" si-a continuat destinul. Maica stareta Cipriana si cele trei maicute s-au obisnuit sa se gospodareasca singure, cu putin ajutor din afara. Au o gradina de legume, cresc pasari, iar caisii si ciresii le ofera fructe parguite in soarele aprig de vara. Nimic nu a fost lasat la voia intamplarii. Fiecare resursa este pretuita la maximum. Toti banii maicutelor (atat de putini cat sunt) si donatiile credinciosilor sunt folositi pentru terminarea constructiei chiliilor. Zidurile s-au inaltat, dar marea durere a tuturor este lipsa curentului electric. Un credincios cu suflet bun le-a daruit o instalatie eoliana si panouri solare. Aveau atata putere cat sa alimenteze cu curent cateva becuri. Era bine si asa. Acum s-au stricat amandoua, iar lumina lumanarilor razbate noaptea la fereastra. Noroc cu cativa credinciosi din Costinesti care au binevoit sa le gazduiasca mancarea in frigider sau sa incarce bateria telefonului mobil, singura legatura a manastirii cu lumea. Trei miliarde de lei despart locasul de rugaciune de civilizatie. Maica stareta e convinsa ca, daca ar avea curent, manastirea s-ar dezvolta. Camerele ridicate stau mute in asteptarea sufletelor care sa le cuprinda. "Tinerele maicute vad manastirea doar ca sa se roage. E multa munca de facut, iar conditiile de trai nu sunt intotdeauna dintre cele mai bune", ne spune maica stareta. La manastire, fiecare trebuie sa faca tot ce i se cere. Se munceste in gradina cu legume, la pasari, la constructia si intretinerea asezamantului, in bucatarie. De gatit gateste si maica stareta si o face cu mare placere. Ii place chiar sa inventeze retete, iar preferatele ei sunt stiuca umpluta, tortul cu ness si clatitele cu miere.

Fantana cu apa rece de izvor a fost prima minune a locului	Stareta Cipriana incearca din rasputeri sa dezvolte obstea manastirii

RUGACIUNE. Viata la Manastirea "Sf. Elena de la Mare" penduleaza intre rugaciune, munca si speranta. Speranta ca tot mai multi credinciosi vor veni sa se roage intre zidurile bisericii si ca lumina electrica va strapunge intunericul noptilor. Mai important decat toate insa este sa-i placa lui Dumnezeu. Intr-adevar, aici orice gand incepe cu aceasta intrebare: "Oare ii place lui Dumnezeu?"

GANDURI

Manastirea "Sfanta Elena de la Mare" este primul locas de cult aflat in grija parintelui Iustinian. Destinul a facut ca dorinta lui din copilarie sa devina realitate. "Invatasem cand eram mic o rugaciune dintr-o carte mai veche. Incepea asa: «Dumnezeul marilor si al oceanelor». Gandul mi-a ramas acolo, in mijlocul apelor. Dumnezeu a facut ca eu sa ajung aici, in acest colt de lume, asa cum mi-am dorit dintotdeauna."

STIUCA UMPLUTA

INGREDIENTE: o stiuca, doi morcovi, doua cepe, doua oua, o legatura de patrunjel, suc de rosii, sare, piper, foi de dafin, ulei. PREPARARE: Stiuca se curata, se taie la gat, se eviscereaza si se spala. Se scoate pielea si se indeparteaza carnea de pe oase. Se da carnea prin masina, iar morcovul si ceapa pe razatoare. Se calesc in ulei si apa, se amesteca si se racesc. Se adauga ouale, patrunjelul, sarea, piperul si putin suc de rosii. Se umple pielea cu aceasta compozitie si se coase. Se pregateste o tava cu ulei, suc de rosii, foi de dafin, sare si piper. Stiuca se inteapa putin si se pune in tava. Sosul se completeaza cu apa pana la nivelul stiucii. Se rumeneste in cuptor si se serveste rece, ca aperitiv.