Anticamera iernii
Editorial de Simona Lazar |
Noiembrie sau anticamera iernii... O anticamera unde, pe pervazul ferestrei, zabovesc in lumina blanda a toamnei fructe culese din copacul pe care un calugar, la Cernica, mi-l descrisese drept "Cel mai
credincios dintre arbori; lipsit
de trufie, el isi poarta pana
tarziu povara de rod. Arborele acesta ce seamana cu un calugar ingenuncheat are cel mai parfumat dintre fructe".
Sterg cu podul palmei, usor, puful aspru al unei gutui: nu e ca al
piersicii, moale si bland, are o asprime a lui, dar o asprime dulce. Sterg puful aspru al unei gutui
si-mi pare ca aud vorba curata a
Parintelui Ignatie, in linistea Manastirii Cernica. Ma intreb cat
sa fi trecut de cand n-am mai
pasit alaturi prin frunzele uscate de sub arborii locului acela. De cand nu am mai vazut soarele luminand lin peste apa lacului.
Ori, pe cer lumina o gutuie?
"Stiti, gutuia nu se mananca decat dupa prima zapada...", mai aud, si-mi pare ca simt in nari iarna apropiindu-se...