Măncărică "in paşi"

O dată cu toamna, s-au mai dus căldurile sufocante. Soarele obosit nu-şi mai infige ghearele in spinările şi creştetele noastre. E mai răcoare, lumina mai blăndă şi in aer miroase a fum de frunze arse, a oţet fiert, a suc de roşii. Da, toamna e printre noi!

O dată cu toamna, s-au mai dus căldurile sufocante. Soarele obosit nu-şi mai infige ghearele in spinările şi creştetele noastre. E mai răcoare, lumina mai blăndă şi in aer miroase a fum de frunze arse, a oţet fiert, a suc de roşii. Da, toamna e printre noi!

Gospodinele se pregătesc de iarnă. Precum furnicile incearcă să-şi umple cămara, după tradiţie, după nevoi, după imaginaţie. Acum, piaţa este un spectacol unic. Pe deoparte tarabele pline cu minunatele legume şi pe de altă parte cumpărătorii care aleargă, aleg, cară in sacoşe şi cărucioare produsele dorite. Mulţime de culori, mirosuri şi un zumzăit ca de stup ar trebui ilustrate intr-un unic tablou: - "Toamna la piaţă". Am fost, am văzut, am ales şi am luat. Mai concret, am cumpărat fasole păstăi, din cea albă şi lată. Vreau să fac o măncărică, pe care s-o pun la borcane. Şi, pentru ca treaba să meargă strună, mi-am pregătit un cănoi de cafea, mi-am pus şorţul şi...

La treabă!

Fiind nesuferit de ordonată, mi-am aranjat legumele şi vasele in care urma să le pun in ordinea de lucru. Şi, aşa cum zicea un bucătar, la o emisiune televizată, lucram in... paşi! Primul pas. Am inceput prin a curăţa şi tria cele trei kilograme de fasole. Am avut cam zece păstăi bătrăne, restul erau tinere şi fragede ca lăstarii de primăvară. Am spălat fasolea şi am pus-o intr-un lighean cu apă rece. Pasul doi. Am spălat şi roşiile şi am inceput a le coji, apoi le-am tăiat rondele şi le-am pus intr-un castron mai măricel, pentru că nu era decăt un kilogram.

Un găt de cafea şi… pac! Uşa la intrare! In hol işi face apariţia vecina, prietena mea, care motivează prezenţa ei matinală prin faptul că m-a văzut cănd am venit de la piaţă şi a trecut să vadă ce fac. Mda! Fac bine! Pune măna şi ajută-mă, ca la iarnă să nu mai fii aşa de uimită cănd te voi servi cu măncărică de la borcănel!, i-am tras-o eu. Am pus-o să-şi facă singură o cafea mare, că avem mult de lucru şi eu nu mă opresc pănă nu termin de curăţat legumele. Am informat-o că nu numai că sunt "nesuferit de ordonată", după ultimele metode, lucrez in paşi. Dacă era găndac, ar fi fost cu picioarele in sus! Nu-i venea să creadă! Şi ea văzuse emisiunea asta, dar, să mi-o insuşesc?, nici chiar aşa! Şi-a pus cafeaua, tot intr-un cănoi, pentru vreme lungă.

Am răs copios, făcănd şi o mulţime de glume şi divagaţii, ajutate de căteva guri de cafea, in timp ce eu lucram de zor la... Pasul trei. Adică, spălam kilogramul de gogoşari. Ii curăţam şi ii făceam feliuţe. Gata tăiaţi, i-am pus intr-un lighenaş. Tot acum am pus la clocotit o oală mai mare, cu apă şi o linguriţă de sare, pentru opărit fasolea. Am trecut la... Pasul patru! Aici, prietena mea a trebuit să intervină, nu de alta, dar curăţatul cepei implică şi lacrimi, căteodată. Trebuia scurtat neapărat şi timpul de tocare sub formă de solzişori, altfel, cafeaua cu lacrimi de ceapă nu ar fi fost la fel de bună ca cea băută cu lacrimi de fericire. Deci, am mai scos un cuţit şi l-am pus in minunata ei mănă de gospodină, dar, mai ales, de critic culinar (aşa se zice acum unor cărcotaşi, nu?). Procedăm amăndouă la "dezbrăcatul" cepei, care nu se lăsa cu una cu două, o spăl eu şi amăndouă tăiem kilogramul de ceapă căt ai clipi şi o depunem rapid intr-un lighenaş pe care-l acoperim cu un prosop, aşa... ca să... "nu pută a ceapă".

Şi, mai cu un nas suflat şi un găt de cafea, trecem la… Pasul cinci. Adică, scoatem fasolea din apă, o scurgem şi o tăiem bucăţele de 3-4 cm, că doar n-o să măncăm păstăile intregi!

Apoi am pus-o la opărit in oala cu apă clocotită. Am ţinut-o trei minute şi am scos-o in lighenaş. Am adăugat in cratiţa de 10 litri, 500 ml ulei, un rănd de fasolică, unul de solzişori de ceapă, o linguriţă de sare, iar fasolică, iar ceapă, apoi feliuţele de gogoşari, deasupra feliuţele de roşii şi o cană de apă fierbinte. Şi toate astea sub supravegherea atentă a cărcotaşei! Am dat la foc potrivit şi ne-am pus pe măcănit, de una, de alta, intre timp am mai băţăit de căteva ori cratiţa, să nu se prindă cumva fasolea, pănă a inceput să clocotească. Surprind priviri intrigate şi o mănă care se indrepta către mine inarmată cu o lingură. O interceptez şi-i deviez traiectoria. Uimire totală! De ce? Cum, de ce? Păi, nu se amestecă nimic! Toate trebuie să rămănă aşa cum le-ai pus. Neamestecate! Am gustat şi am dres de sare, am presărat puţin piper, apoi am băgat cratiţa in cuptor, la foc potrivit. Am răsuflat uşurată pentru că se afla in siguranţă pentru aproape două ore. Am spălat cele patru borcane de 800 g şi cel de 400 g, in care urma să bag măncărica şi le-am pus la scurs pe aragaz, ca să se incălzească bine.

Cuibul cu borcane

Acum, pauză! Pe naiba! Că am făcut ordine in bucătărie şi abia după... am trecut in sufragerie la... măcănit cu televizor. N-am ratat nimic. Toate programele le-am butonat, participănd mai mult sau mai puţin la evenimente. Intre timp fugeam şi la cuptor, de unde scoteam cratiţa, o mai băţăiam puţin şi o băgam iute la loc.

Uite aşa a trecut timpul şi am scos cratiţa din cuptor cănd uleiul s-a ridicat la suprafaţă şi am trecut la... Pasul şase, adică o operaţiune delicată şi deosebit de importantă: punerea in borcane! Am pus pe aragaz cratiţa cu măncărica fierbinte şi am aşezat pe o tavă metalică borcanele. Cu lingura mare am inceput să umplu borcan după borcan, căutănd să aranjez căt mai bine ca să se vadă frumos toate straturile de legume, in ordinea in care erau in cratiţă. Totul era fierbinte, mirosea grozav, iar prietena mea se strămba de teamă la fiecare lingură plină şi aburindă. Cănd toate borcanele au fost pline, am turnat in ele restul de sos, ca să le umplu pănă in margine, să nu rămănă nici un pic de aer in borcan. Le-am pus repede capacele şi după cinci minute băgat la cuibul pregătit pe bancheta din bucătărie. Prietena mea răsuflă uşurată şi imi zise să-i dau un pahar de socată, pentru că a obosit cumplit. In timp ce savura socata, i-am făcut capul calendar de... cum şi in ce fel se poate folosi această măncărică: aşa cu e, in post, ca garnitură la o friptură, cu cartofi fierţi ca un ghiveci de legume, cu carne fiartă şi cartofi ca un ghiveci cu carne, sau ca adaos la alte măncăruri. Important este să măreşti cantităţile dacă ai o familie mai mare. Şi ce-i mai important este că trebuie să-i pui inainte de a o consuma... ghici!?... Usturoi pisat! Â

Salată de fasole verde (albă)

1Se iau trei kilograme de fasole lată verde (albă), un kilogram de roşii, un kilogram de gogoşari, un kilogram de ceapă, 500 ml ulei, sare şi piper după gust.

2Fasolea se spală, se taie in bucăţele şi se opăreşte trei minute in apă cu sare. Ceapa se taie solzişori, gogoşarii la fel, roşiile se curăţă de coajă şi se taie in felii.

3Intr-o cratiţă de 10 litri se pun uleiul, un rănd de fasole, unul de ceapă, apoi gogoşari şi deasupra roşii. Se presară sare, piper şi se toarnă o cană de apă fierbinte. Se dă cratiţa la foc, iar după ce a clocotit se mai lasă o oră la foc mic şi se agită din cănd in cănd ca să nu se prindă (nu se amestecă!).

4Se dă la cuptor pentru incă două ore, la foc potrivit, pănă cănd se ridică uleiul deasupra. Aproape fierbinte, compoziţia se pune in borcane. Se poate mănca şi ca atare, ca fel principal.