Marţea ţestelor

În a treia marţi de după Paşte, oamenii lucrează cu înverşunare, odihnindu-se doar cîteva clipe. Există credinţa că în această zi (13 mai), cînd este Ropotinul ţestelor (o sărbătoare fundamental demonică), oamenii trebuie să robotească cît îi ţin puterile, pentru a le face în ciudă duhurilor rele. De asemenea, tradiţia populară cere ca, în fiecare gospodărie, femeile să construiască ţeste. Rolul lor este dublu. Pe de o parte, prima pîine coaptă într-un astfel de cuptor de pămînt va aduce belşug asupra casei. Pe de altă parte, ritualul plămădirii lui reface, la nivel simbolic, lupta dintre bine şi rău. Din această perspectivă, ţestul este închipuit ca fiind căciula Dracului, de sub care acesta nu mai are cale de scăpare. Iar pentru a-i zădărnici orice încercare, pe ţestul încă "crud" se scrijeleşte semnul crucii.

În a treia marţi de după Paşte, oamenii lucrează cu înverşunare, odihnindu-se doar cîteva clipe. Există credinţa că în această zi (13 mai), cînd este Ropotinul ţestelor (o sărbătoare fundamental demonică), oamenii trebuie să robotească cît îi ţin puterile, pentru a le face în ciudă duhurilor rele. De asemenea, tradiţia populară cere ca, în fiecare gospodărie, femeile să construiască ţeste. Rolul lor este dublu. Pe de o parte, prima pîine coaptă într-un astfel de cuptor de pămînt va aduce belşug asupra casei. Pe de altă parte, ritualul plămădirii lui reface, la nivel simbolic, lupta dintre bine şi rău. Din această perspectivă, ţestul este închipuit ca fiind căciula Dracului, de sub care acesta nu mai are cale de scăpare. Iar pentru a-i zădărnici orice încercare, pe ţestul încă "crud" se scrijeleşte semnul crucii.

Răul, călcat în picioare

Înainte de a pregăti ţestele, femeile se strîng laolaltă şi petrec cu mîncare şi băutură. De abia apoi amestecă pămîntul mai nisipos cu apă şi bălegar. După ce îl frămîntă cu sîrg cu picioarele şi cu beţele (ele cred că astfel chiar Dracul este călcat în picioare şi lăsat fără puteri), îl modelează sub forma unei căciuli. După ce îl lasă cîteva zile la soare ca să se usuce, îl împodobesc cu crenguţe verzi şi flori şi este gata pentru a primi prima pîine sau prima mămăligă. La sfîrşit se cumpără vin şi cu el se stropesc ţestele pentru a fi cu belşug. Ritualul se respectă întocmai, pentru că astfel, spun femeile, "crapă ţestul pe foc şi se sfărîmă". Pe de altă parte, un număr mai mare de ţeste construite echivalează cu un număr mai mare de draci omorîţi. Pentru a chema ploaia în vremea secetoasă, se iau ţestele şi se ţin pentru ceva timp în apă. Femeile care sînt cunoscute în sat pentru vrăji au grijă ca în această zi să facă şi ele ţeste, folosindu-le apoi la descîntat. Fetele care nu s-au căsătorit încă pun ţestul proaspăt plămădit pe foc şi, după ce este încins bine de tot, aşază sub el un cocoş tînăr, în credinţa că astfel se vor mărita foarte curînd.

Carnecu mazăre

Ingrediente: 500 g carne de vită, 200 g mazăre, mărar, cimbru, ulei, sare, piper, oregano, o lămîie; pentru sosul de roşii: o ceapă roşie, o conservă de roşii în suc (sau 4 roşii mai mari), boia de ardei iute, ulei de măsline, sare, un căţel de suturoi, piper.

Preparare: Carnea de vită se taie fileuri. Se unge cu ulei, se presară piper, sare, cimbru şi oregano, apoi se pune într-o tavă cu ulei şi puţină apă. Se lasă în cuptor pînă cînd este bine făcută. Mazărea se pune la fiert într-o oală cu apă în care s-au adăugat sare, puţin ulei şi cîteva picături de suc de lămîie ca să-şi păstreze culoarea. Ceapa tocată se căleşte într-o tigaie cu ulei de măsline, adăugîndu-se roşiile tăiate mărunt, usturoiul presat şi condimentele. Friptura de vită se serveşte alături de garnitura de mazăre şi sosul de roşii.