ROMANIA CULINARA - HAVARNA, JUDETUL BOTOSANI
Despre moldoveni se spune ca sunt glumeti si veseli, ceea ce au in suflet le sta si pe buze. Sunt daruiti cu o cumpatare care nu inseamna zgarcenie, ci buna prevedere, si o bunacuviinta obsteasca, alaturi de alte daruri ale firii, cum ar fi "credinta cea adevarata si ospetia", asa cum spune Dimitrie Cantemir in "Descrierea Moldovei". Si am simtit cu adevarat toate aceste insusiri ale lor cand, mergand pe ulitele unui sat botosanean, Havarna, am fost chemata la un praznic.
MASA SIMPLA. La un asemenea eveniment, traditia spune ca masa nu trebuie sa fie foarte bogata. In primul rand nu trebuie sa lipseasca "coliva pentru cei pribegi", care simbolizeaza legatura intre viata, moarte si viata vesnica, si "colacul de pomana", care poarta insemne religioase cu trimitere la filosofia populara: forma de cerc a colacului reprezinta legatura intre om si Dumnezeu si intre viata si moarte. Tanti Laura Cotovanu si tanti Ileana Alexandroaie, bucataresele acestui praznic, mi-au explicat ca "fierturile sunt singurele bucate placute celor dusi". Asa ca felul intai a fost o ciorba de fasole, nemaipomenit de gustoasa. "La felul doi se face in general o mancare fiarta de varza, de cartofi, de fasole sau un pilaf cu carne, daca e de frupt, daca nu, se fac sarmale de post", mi-a explicat tanti Ileana. Ele au ales sa faca sarmale de post in oale de lut.
Dupa o zi si o noapte, cat au stat sarmalele in cuptor, tanti Laura desfunda cuptorul, luand "gurarul", iar cu ajutorul "cociorbei", un obiect lung din lemn, scoate fabuloasele oale cu sarmale. Ia frunzele de deasupra, le gusta sa vada daca nu s-au ars, apoi rastoarna sarmalele cu grija pe platouri, deasupra unui lighean mare, pentru a nu cadea nici o sarmaluta pe jos. Asa vor ajunge pe masa de la praznic, spre deliciul si bucuria tuturor |
Citește pe Antena3.ro
PLECAREA MAI DEPARTE
|
Masa de pomana, cu dublul ei rol de asigurare a legaturilor cu generatiile ascendente si cu generatia in viata, se adreseaza deopotriva fortelor invizibile ale celor plecati in lumea cealalta, cat si celor din lumea prezenta. De aceea, principala conditie a meniului alcatuit (ca si a ofrandelor ce se ofera) este sa contina mancare preparata prin fierbere, intrucat, conform credintelor traditionale amintite deja, mortii se hranesc cu fum, abur, miros (o intoarcere in timp la obiceiul roman de a arde pe altar carne si resturi ale animalului sacrificat, pentru ca fumul si mirosul sa-i hraneasca pe zei). Masa de inmormantare este o continuare a stravechilor agape sau mese fratesti, caracteristice primelor comunitati crestine, mese care, la randul lor, sunt considerate o prelungire a meselor rituale iudaice, anterioare crestinismului. Mese comune cu stramosii organizau si romanii, consacrate divinitatilor protectoare ale familiei, reprezentand sufletele stramosilor morti, care reveneau la solstitiul de iarna, Saturnalia, sau la Rosalia, cand viii se intalneau oarecum aievea cu mortii in acel mare praznic tinut in cimitire. Exista si un ritual purificator al animalelor sacrificate pentru pomana de inmormantare. Masa de pomana este oferita in schimbul plecarii definitive a celui mort, fara reveniri in lumea celor vii. (Ofelia Vaduva - "Pasi spre sacru")
|