Medeea Marinescu: Viata pe o farfurie plina cu minuni si intrebari

La teatru nu te duci pur si simplu, ca la serviciu. Ar fi cumplit. Daca un om de arta incepe sa simta asta, e timpul sa renunte. Medeea Marinescu actrita

Imi amintesc cum ciobisem smaltul tuturor oalelor din casa imaginandu-mi ca bat la tobe. Dupa ce-mi faceam damblaua, musai cand nu erau ai mei acasa, le puneam frumos la loc de unde le luasem. Va imaginati exasperarea mamei cand descoperea teribilul fenomen. Iar pe vremea cand am incetat sa dau vina pe extraterestri pentru tot ce stricam prin casa, mi-am luat un set de tobe si… bateam toata ziua in sufragerie. Asa ca mama a capatat sanatosul obicei de a face lungi plimbari prin parc de cum ma vedea intrand pe poarta! Ma bate gandul sa compun un tratat despre efectul binefacator al copiilor asupra parintilor. Poate iese si un film, ca despre efectul razelor gamma asupra anemonelor s-a facut.

AMINTIRI. "Pentru prima data am gatit pe la 3 ani. Desi, ca sa spun drept, gatit nu e cuvantul cel mai potrivit. Am ars niste oale ingrozitor! Cu asta cred ca am spus tot! Si e perfect normal. Unul din primele lucruri pe care le face un copil este sa-si imite mama in bucatarie, sa se incalte cu pantofii ei cu toc si sa se rujeze.

Primele mele amintiri sunt, de fapt, niste boacane pe care le-am facut. Una este asta cu gatitul si nu-mi aduc aminte cum de am reusit sa aprind focul sau daca m-a ajutat cineva. A doua a fost la o filmare. Imi dadusem eu seama cam de unde se porneste aparatul si am vrut sa incerc si eu. Rezultatul a fost ca am reusit sa consum o bobina intreaga de pelicula. Asa ca mimetismul de care vorbeam se probeaza, iar la mine a functionat de minune atat pe cale materna, cat si pe cale paterna!

Primul experiment comestibil l-am facut mult mai tarziu, dupa ce am terminat facultatea, cand m-am trezit ca trebuie sa-mi gatesc singura. Iar comestibil sa nu crezi ca inseamna vreo performanta culinara de vreun fel. Deloc. E vorba doar de ochiuri sau omleta, de fapt, cam cu ce se incepe de regula in bucatarie.

In bucatarie nu ma iau in serios

Fetita din Maria Mirabela! Actrita Medeea Marinescu e incantatoare in viata si pe scena

Oricum, nevoia cu certitudine te invata. Neavand nevoie pana atunci, nu m-a preocupat sa stiu ce si cum prin bucatarie. Bunica noastra, care ne-a crescut pana la o anumita varsta, iar apoi mama, au gatit mereu, si inca foarte bine, asa ca orice concurenta ar fi fost inutila. Eu eram o rasfatata, dar cand m-am trezit singura, a trebuit sa incep sa gatesc. Oricum, ca sa fim bine intelesi, prefer in general preparatele usoare, in special salatele. Important e sa fie ceva care nu are sanse sa se arda!" (rade).

DE-A GATITUL. "Nu te uita asa atent la mine, ca pare prea important ce fac!", rupe Medeea prima pagina a tratatului meu despre efectul binefacator al copiilor asupra parintilor. "Eu nu ma iau deloc in serios in bucatarie. Desi, sincera sa fiu, stiu sa fac o ciorba de vacuta dupa care Dan e innebunit."

Asezat la o masuta, domnul doctor confirma zambind si soarbe tacticos dintr-o uriasa cana de cafea. Avand in vedere ca e ora 8 seara, vorba aia, sa faci ce spune doctorul, nu ce face el.

"Doar ca o fac cam rar, nu? Cateodata il mai amenint ca-i gatesc si uit! El rade de mine si spune ca-l cam doare stomacul de la mancarea pe care n-am mai facut-o. Nici nu am timp ca sa ma ocup de gatit cum se cuvine, incepand de la a face piata si terminand cu gatitul mesei si ornatul farfuriilor. De fapt, timp sa ma plictisesc nu am niciodata. Chiar si cand nu am repetitii sau spectacole, ceva tot se gaseste de facut.

NU MA TEM. La New York, avand mult timp liber la dispozitie, am gatit de toate, chiar si salata pe care o prepar acum. E singurul fel de mancare pe baza de peste care ii place lui Dan. Trebuie, fireste, sa ai si dispozitia necesara, iar asta e valabil in orice. Evident, la teatru nu se pune problema. Acolo dispozitia ti-o creezi. Nu te duci pur si simplu la serviciu. Ar fi cumplit sa se intample asa ceva, iar daca un om de arta incepe sa simta asta, cred ca, in acel moment, e timpul sa renunte. Eu, slava Domnului, nu ma tem. Fac si teatru, si film cu aceeasi pasiune ca in prima zi. Tocmai am inceput un proiect cinematografic. Deocamdata este o surpriza, dar sunt foarte fericita ca am inceput din nou sa fac film. Cand am terminat facultatea, eram convinsa ca voi intra in cinema si asta tocmai pentru ca facusem foarte mult film inainte. Era intr-un fel si o prima dragoste, dar, in orice caz, era mediul in care crescusem. La Buftea fusesem rasfatata tuturor. Dar am avut surpriza de a constata ca lucrurile nu mai stateau deloc la fel.

Ultimul film important pe care il facusem era "Domnisoara Christina", in clasa a XII-a. Filmul la noi se afla pe o panta descendenta, iar resuscitarea lui dura de cativa ani si inca nu s-a incheiat. Asa ca, in timp, teatrul m-a prins definitiv si am descoperit gustul lui deosebit, cu senzatii si trairi noi, pe care in cinema e imposibil sa le descoperi in tine si in cei din jur. Contactul direct cu publicul nu poate fi comparat cu nimic.

RETETA PENTRU ARTA SI VIATA. Dar la fel de valabil e ca nu exista nici o reteta pentru a face arta. Poate cu mine e o chestiune de intuitie. La fel, daca ma intrebi, nu pot sa dau nici reteta unui preparat.

O mancare o fac pe gustul nostru si-atat! Iar ciorba de care iti spuneam cred ca am invatat-o urmarind-o in bucatarie pe bunica mea, o poloneza din Bucovina, dintr-o zona in care se gateste si foarte bine, dar si foarte diferit de restul tarii. Nu stiu daca e vorba de masura, de instinct sau de atentie. Probabil de talent, adica toate la un loc. E ca in orice, ca si in teatru.

Conteaza simtul, cat pui. De curand am avut premiera cu "Egoistul", de Jean Anouilh, iar Radu Beligan, care semneaza si regia acestui spectacol absolut deosebit, spunea ca talentul inseamna masura. Nimic mai adevarat!"

SALAU CA LA NEW YORK

Pentru o reteta ca la New York avem nevoie de cateva bucati de file de salau, maioneza, mustar, cativa catei de usturoi sau praf de usturoi si sare. Mai intai de toate, se pune la fiert fileul de salau in apa cu putina sare. Ideal ar fi indicat sa adaugam si putin vin alb bun. Va da un gust mai rafinat salatei pe care dorim sa o preparam. Apoi amestecam maioneza cu mustarul intr-o proportie cam dupa gust, desi putem respecta masura de trei linguri de maioneza la una de mustar. Acum adaugam usturoiul pisat. E de preferat insa praful de usturoi, care are un gust mai putin intepator si pregnant, si poate fi dozat mai bine. Se amesteca apoi fileul fiert si tocat cubulete adaugand, daca ne plac, si capere.

TREBUIE SA SI GRESESTI

Eu am ramas cu o durere legata de cinemaul romanesc. Iar cand spun asta nu ma refer la faptul ca exista putine productii, ci in mod special la faptul ca exista o teribila saracie de idei in majoritatea filmelor romanesti de dupa ’90. In plus, nu sunt deloc de acord cu reluarea la infinit a unor teme de genul "radiografia societatii romanesti in deriva", cum spunea un regizor odata si nu stiu cat de benefic este acest fapt. Ma gandesc la tineri regizori si actori formidabili, cu premii luate la festivaluri de marca, dar care in tara nu gasesc nici un fel de sustinere. Trebuie sa li se dea un vot de incredere, chiar daca vor gresi, pentru ca este inevitabil. Doar incercand cu orice risc poti reusi. Generatia de o anumita varsta, care se incapataneaza sa detina monopolul, o cunoastem, stim ce-au facut! Si stii ceva? In felul asta le-am mai aflat si limitele!