Ce este melasa? Beneficii și întrebuințări

Potrivit cumvaplace.ro, producția de zahăr începe cu fierberea sucului de trestie de zahăr sau de sfeclă pentru a cristaliza zahărul, care este apoi filtrat pentru a-l separa de suc. Aceasta lasă un lichid gros, maro, numit melasă. Siropul vâscos și închis la culoare variază în funcție de mai mulți factori, de la cantitatea de zahăr și până la vârsta plantelor din care provine. 

Britanicii folosesc de obicei ca îndulcitor un tip de melasă mai deschisă la culoare, numită de ei treacle, dar cea fiartă de trei ori, scăzută cum ar veni, se numește melasă neagră. Este chiar mai groasă și mai închisă decât melasa obișnuită și caracterizată printr-un gust ușor amărui. Fiind însă mult redusă, acest tip de melasă este mai dens în nutrienți decât alte tipuri, fapt ce explică de ce a câștigat recent popularitate ca supliment.

Melasa este folosită adesea ca îndulcitor, tartinat sau topping pentru iaurt sau fulgi de ovăz. Deși este, de asemenea, un remediu popular la domiciliu pentru anemie, artrită, stres, simptome PMS și creșterile de zahăr din sânge, puține dintre aceste utilizări sunt susținute de știință.

Deși este compusă în principal din zahăr, spre deosebire de zahărul rafinat – care nu are valoare nutrițională – melasa neagră conține fier, calciu, magneziu, potasiu și fosfor.

De fapt, gram la gram, melasa neagră conține mai mult fier decât ouăle, mai mult calciu decât laptele și mai mult potasiu decât orice alt aliment. Asta nu înseamnă că o mâncăm cu lingura în locul altor alimente!

În plus, adăugată ca îndulcitor în băuturi și alte preparate, nu crește glicemia în același mod în care o face zahărul procesat. 

Cu 100 de ani în urmă, melasa era un îndulcitor standard, consumat de mulți în fiecare zi. Oamenii cumpărau vrac și depozitau cum depozitau toate alimentele în cantități mari, cum se vindeau la vremea respectivă, pentru că nimeni nu mergea la supermarket să cumpere un borcănel de 100 ml sau un kg de făină. De obicei se cumpărau la saci și erau păstrate în cămări bine organizate. 

În secolele al 17-lea și al 18-lea, melasa era ingredient obișnuit pentru fabricarea de rom, iar comerțul a înflorit între Insulele Britanice, Indiile de Vest și Lumea Nouă, ulterior. 

Iar America de Nord pare să fi preluat cu mult entuziasm melasa în bucătărie, pentru că o folosesc inclusiv la mâncărurile sărate, de exemplu fasole boabe sau ciorbă de fasole, dar este un ingredient prezent în marinadele lor sau pentru a glazura carnea de porc sau de pasăre. În ce privește băutura, melasa îi ajută să producă bourbon. 

 Între timp, melasa a intrat în rețetele de fursecuri, budinci, turtă dulce, prăjituri cu fructe și pâine. Iar cea deschisă la culoare, mai fluidă, este folosită ca sirop peste clătite și vafe sau adăugată la aluatul de vafe de hrișcă. Copiilor li se dădea lapte cald aromatizat cu o linguriță sau două de melasă; adulții foloseau melasă pentru a îndulci cafeaua neagră tare.

Rețetele care folosesc și astăzi melasă sunt cele de prăjituri și turtă dulce, nelipsite în aproape orice carte de bucate americană, dar și celebrele lor sosuri barbeque. 

Utilizări comune pentru melasă

• Sirop: melasa poate înlocui siropul de arțar la clătite sau într-un bol cu fulgi de ovăz
• Deserturi: în produsele de panificație, melasa creează o consistență umedă. 
• Este recomandată pentru biscuiți și fruitcakes englezești și americane
• Pâine Pumpernickel: împreună cu zahărul brun și pudra de cacao, melasa este un ingredient principal al acestei pâini închise la culoare.
• Marinade: consistența groasă și aroma dulce a melasei se potrivește bine cu carnea la grătar.
• Zahăr brun: este o combinație de zahăr alb amestecat cu melasă. Esre cea care dă culoarea și consistența umedă, groasă.

Melasa este mult mai vâscoasă decât zahărul brun, așadar este necesar să se reducă cantitatea de lichid din rețetă. Este, de asemenea, mai intens dulce, deci poate fi nevoie de mai puțină pentru a atinge nivelul dorit de dulceață.

Biscuiți cu melasă

• 260 g făină 
• 1 linguriță (4 g) bicarbonat de sodiu
• 1 linguriță de scorțișoară măcinată
• 1 linguriță de ghimbir măcinat
• 1/2 linguriță de cuișoare măcinate
• 115 g unt, la temperatura camerei
• 200 g zahăr tos brun
• 2 linguri (20 g) ulei vegetal
• 100 g melasă (pentru a preveni lipirea melasei de cana de măsurare, ungeți vasul cu puțin ulei)
• 1 ou mare, la temperatura camerei
• 1 linguriță de extract de vanilie
• sare

Pentru decor:

• 100 g zahăr tos

Cum să-i faceți:

• Într-un castron mare amestecați împreună făina, bicarbonatul de sodiu, un praf de sare și condimentele.
• Bateți cu mixerul untul cu zahărul brun până obțineți o cremă fină și pufoasă. Adăugați uleiul, melasa, oul și extractul de vanilie și bateți până se încorporează. 
• Adăugați amestecul de făină și bateți până se omogenizează bine. Acoperiți și lăsați aluatul la frigider până când este ferm (cel puțin 2 ore sau peste noapte).
• Preîncălziți cuptorul la 190 grade C. Tapetați două tăvi cu hârtie de copt.
• Scoateți aluatul din frigider și formați bile puțin mai mici decât o minge de ping-pong, să zicem. (Să nu cântărească mai mult de 20 g, de preferat. În acest fel, veți obține 35-36 de biscuiți cu melasă.)
• Rulați bilele de aluat prin zahărul tos (cele 100 g) pus într-un castronel și le așezați pe tăvi, la o distanță de 5 cm unele la altele. Apoi, cu fundul unui pahar, aplatizați ușor bilele de aluat. Coaceți aproximativ 9 – 10 minute, scoateți din cuptor și lăsați să se răcorească aproximativ 5 minute pe tava de copt. Apoi transferați pe un grătar până se răcesc bine. Păstrați într-un recipient etanș până la o săptămână sau le puteți congela.

››› Vezi galeria foto ‹‹‹