Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Voiam mai demult să văd restaurantul La Papi invăluit, aşa, de un fel de mister teatral (mai mult, cred, din cauza patronului decăt a mizanscenei gastronomice), cum rezulta şi din relatările amicilor care-i trecuseră pragul. Intrănd, recent, pentru prima oară, in localul de pe Popa Tatu, aveam să le dau dreptate, aducăndu-mi insă contribuţia personală la definiţia misterului "papian".
Voiam mai demult să văd restaurantul La Papi invăluit, aşa, de un fel de mister teatral (mai mult, cred, din cauza patronului decăt a mizanscenei gastronomice), cum rezulta şi din relatările amicilor care-i trecuseră pragul. Intrănd, recent, pentru prima oară, in localul de pe Popa Tatu, aveam să le dau dreptate, aducăndu-mi insă contribuţia personală la definiţia misterului "papian".
Pe scurt, un mister mediocru, pănă la a nu mai fi un mister, nici măcar unul mic-mic de tot, provincial. Săli gălbejite, in care nici floarea-soarelui nu s-ar simţi in largul ei; pe pereţi - un amalgam de poze americane, fără vreo legătură cu restul, obiecte de bucătărie combinate nefericit cu cărţi şi aparate foto, spaţii inguste prin care te strecori anevoie, scaune hărşăind pe gresie, uşi care nu se-nchid, chelneri la o ţigară in faţa baruluiâ¦
Provocări şi dezamăgiri
La Papi există, probabil, un fel aparte de a te simţi bine; e aşa cum mă simţeam eu in căminul din Grozăveşti: mai mulţi intr-o cameră şi fiecare cu instrumentul lui. Aici insă, unde o masă de doi sare peste un milion de lei vechi, am avut parte, chiar de la inceput, cănd tocmai comandasem o porţie de "Spaghetti al pesto genovese", de vecinătatea zgomotoasă a unei familii valsănd cu landoul printre mese; ăla micu n-avea suzetă şi poate de aceea nu s-a oprit din partitură nici cănd am trecut la "Insalata Bella Sicilia" - pui, roşii, portocale, stafide, ulei. L-am inţeles, oarecum, pentru că şi eu mă supărasem intre timp: in loc de rucola din reţetă primisem salată verde, iar foccacia era tare ca un sombrero inmuiat in ulei şi uscat la soare, pe un cactusâ¦
După ce Dumnezeu a ascultat rugăminţile mele şi a făcut-o pe doamna lehuză să-i spună soţului: "Hai, dragă, că mi-e rău de căldură!" (plecănd, chiar), la scurt timp s-a-ntămplat c-a venit şi măncarea cea bună. Peşte "spigola alla griglia", curat-curat, fără multe farafastăcuri de reţetă mediteraneană. Concluzie: cănd peştele e proaspăt, de calitate şi grătarul bine incins, nu-ţi mai trebuie decăt⦠sare.
La desert, am tras din greu să termin un "Melon glacé" (jumătate de pepene galben, cu patru feluri de cupe de ingheţată şi topping de zmeură şi caramel) care, dacă ar fi avut o ingheţată milaneză, m-ar fi făcut knock-out. Aşa, a trebuit să completez cu un Tiramisu "con gelato", care mi-a amintit, din nou, de laudele aduse patronului de către cei care m-au trimis La Papi şi de curajul lui nebun de a schimba prăjiturile de lemn pictat, care se mai folosesc in teatrele sărace, cu recuzită proaspătă.
La spectacolul acesta promit să nu mă mai duc decăt dacă imi vin rudele de departe şi, evident, dacă in ziua aceea La Papi nu se invărte vreo nuntă.
De gustibus
Funghi ripieni. Incluse in meniu la categoria "antipasti caldi", ciupercile astea umplute merită incercate. Pălăriile albe şi generoase musteau de plăcere sub stratul de gorgonzola topită, presărate cu un strat fin de caşcaval ras. E drept că meniul indica camembert şi sos de vin - dar ce mai contează căteva amănunte (cum ar fi mucegaiul alb dat pe mucegaiul albastru) cănd gustul e⦠aproape divin?!
PREŢ:11 RON
Notele lui Max
Măncare **
Servire *
Ambianţă **
Preţ ***
Restaurantul La Papi
Str. Popa Tatu nr. 4 Bucureşti
