Din hatisul cuvintelor unei piese de teatru sau din notele unui cantec, de pe scena sau dintr-o cronica muzicala, Dana Dorian nu are pretentia de a da cuiva lectii despre succes. Doar povesti de viata. Concluziile le... gusta fiecare.

Cand acum cativa ani am vazut intr-un club piesa "Nebuni de familie", n-am comentat-o cu prietenii asa cum faceam de obicei. Era o poveste mult prea personala. O poveste in care si eu, si ei ne regaseam neplacut si dureros. Numele Danei Dorian insa avea sa-mi iasa in cale din ce in ce mai des. Iar cea care-si considera piesa de teatru, nu fara ironie, "o opera de tinerete", desi tineretea argumenteaza contrariul, imi aparea acum altfel. Iar cand legea anti-playback a zbarnait in boxe, m-am hotarat. Si cum nu ma dau defel in vant dupa fate incercand sa para vii balanganind microfoane de plastic pana li se "agata discu’", am decis sa folosesc orice pretext ca s-o cunosc pe Dana Dorian. Si-a fost bucataria...

Miere cu sare

De pe parcela ei de gresie preferata, dintr-un colt de bucatarie, o mata flocoasa si gri ma trateaza ca pe un musafir nedorit. Indiferenta, adevarata stapana a casei, in fata careia nici dobermanul familiei nu sufla.

"Mi-a placut intotdeauna sa stiu mai mult. Ceea ce e indeobste considerata o calitate", marturiseste Dana Dorian dupa ce ma avertizeaza ca am nimerit prost. Martea e ziua in care e modesta. Nu-i nimic, zic eu, iar ea se concentreaza in contrapartida pe defecte. "Pe de alta parte, am si-un neajuns la fel de mare: ma plictisesc repede. De la pianul cu care am inceput la 6 ani am ajuns la jazz, pop, arte plastice, actorie, pedagogie... Am facut pana si lentile pentru aparate de filmat la IOR. Cand am hotarat sa ma retrag din muzica si sa intru in presa, m-am decis sa fac cronica muzicala, ceea ce intr-un cotidian nici nu se pomenise pana atunci. Gheorghe Voicu si Miron Manega au fost doi oameni care m-au sustinut intr-o perioada in care interpretii erau priviti ca niste zei coborati pe pamant. Imediat au venit comentarii de genul «darami, dar nu construiesti nimic». Si mi-am pus intrebari... Scoala pe care o am acum isi afla originea in acele critici."

Dar n-a fost un drum presarat numai cu succese, desi, poate, nici cuvantul nu e cel mai potrivit. "Un exemplu sunt fetele de la Trident. Stiu ele de ce. Am mai spus-o...", adauga dezamagita. "Dar sa lasam asta", revine repede si se ridica din fotoliu.

De 3 x… cartof

Corneliu Jipa si Alexandra Ioachim, in "Nebuni de familie", de Dana Dorian, la Teatrul Anton Pann din Ramnicu Valcea

"Eu nu gatesc de dragul mancarii, ci de dragul omului care o mananca", rosteste Dana, ca pe un moto al bucatariei in care intram, scotand pentru o clipa mata din indiferenta. Doar pentru o clipa... "Asta in contrapartida cu chinul pe care i l-am pricinuit bunicii cand am vrut s-o imit si sa fac si eu cozonac. I-am distrus vasele si-am prapadit toate ouale si faina din casa." Eu ma credeam tobosar si-am ciobit toate cratitele. Se recunoaste cineva? "Cea mai mare aventura culinara a fost insa cu prietena mea Mirela Retegan. Avusese o mare realizare profesionala si m-a sunat ca sa sarbatorim la un restaurant. Frantuzesc, bineinteles. Toate bune, pana a aparut chelnerul si ne-a adus meniul. In franceza! Cum omul statea in picioare langa noi si cum nici ea, nici eu nu stiam o boaba franceza, am pus degetul pe meniu si am zis «asta» si «asta». Si ne pomenim in cateva minute cu doua farfurii ca de pizza, jumatate cu piure si jumatate cu cartofi taranesti. Iar tot restaurantul a stat si s-a uitat la noi cum am mancat cartofi cu cartofi toata seara!" Rad solidar. Si tot solidar mai ciugulesc niste cipsuri. Tot cartofi...

Retete de familie

"Alte aventuri gastronomice, doar in familie mai avem. De exemplu, «miscodicile». Sau «alis-veris».

Cum n-am o reteta preferata si cum nici nu-mi place sa stau mult in bucatarie, tot ce e rapid imi place. Asa ca inventez retete. Intr-o jumatate de ora te-ai si ridicat de la masa!"

Dar cum jumatatea ta e intotdeauna mai mare ca a mea, cu 30 de minute de gatit povesti am mancat si de pranz. Sau poate cina... Miscodite-as sa te miscodesc de alis-veris!

Alis-veris à la Dana Atentie! A nu se confunda cu talmes-balmes! Aia-i altceva! Cat despre cascote, aleea se afla in categoria "o calorie buna, e o calorie lipsa", deci nu intra in discutie. Acestea fiind zise, sa ne-ngrijim de bunastatea florei stomacale, dupa cum urmeaza: iei cam cinci sute de grame de carne de vita tocata, o ceapa, un ardei gras, o rosie, cateva ciuperci si-o conserva de porumb. Peste carnea calita adaugi legumele tocate, invarti de doua-trei ori cat sa pleznesti de pofta si... papa!

Succesul adevarat inseamna calitate Scoala pe care o am este gandita doar pentru aceia care aspira la numele de interpret serios. Cei care vor atentie, masini si bani, n-au ce cauta la mine! Succesul, ca sa nu fie doar o explozie de sezon, trebuie sa fie sustinut cu seriozitate si profesionalism, nu prin bani. Mai degraba ma mandresc cu cei care nu reusesc imediat, dar care demonstreaza ca sunt artisti. Un succes nu este suficient in sine, asa cum crede marea majoritate, din pacate, pentru ca trebuie sa dureze. Ca sa dureze, trebuie sa aiba calitate si trebuie sa fie apreciat de public si de specialisti. Asta inseamna pentru mine succes! Din pricina asta am si initiat legea anti-playback. Dar felul cum a iesit e un esec. E imbecil formulata si nici nu mai serveste scopului pentru care a fost creata.