Negru moale I

"Aceasta varietate era cea mai raspandita dintre varietatile negrii din cauza productiunei sale mari si chiar foarte mari. In unele podgorii se facea vinul in amestec cu Negru vartos, in altele, cum ar fi la Odobesti, se intrebuinta singura la fabricarea vinului negru, si, in fine, la Nicoresti se amesteca cu Babeasca neagra", asa era descris acum un secol soiul vechi romanesc Negru moale in literatura romana de specialitate.

Unii autori mentioneaza ca soiul Negru moale facea parte in trecut din vechiul sortiment al Podgoriei Dealu Mare, alaturi de alte soiuri romanesti: Basicata, Gordin, Negru vartos etc. Iar in unele publicatii se mentioneaza ca acest soi era "cultivat in intreaga Oltenie".

Concluzionand, putem afirma ca acest soi se putea intalni inca din timpuri indepartate in podgoriile subcarpatice ale tarii Romanesti si in "Tara de Jos" a Moldovei. Soiului Negru moale nu i se poate preciza unde a aparut prima data in cultura. Sigur este ca a fost obtinut prin selectie populara, din vita salbatica de padure, de cultivatori anonimi, pornind de la geto-daci, si ca locul sau de nastere este spatiul romanesc. Dovada vechimii si a raspandirii sale pe suprafete mari este si faptul ca Negru moale a avut sinonime diferite de la o zona la alta. Astfel, in unele podgorii ca Podgoria Severinului, Plaiurile Drancei, Dealurile Craiovei si Dragasani purta numele de Seina sau Murga. In Dobrogea, acest soi se numea Licinca, iar la Odobesti, Panciu si Nicoresti era numit Neagra moale. In alte podgorii, acest soi era cunoscut sub sinonimul de Vanata.

In ciuda faptului ca poarta numele de Negru moale, soiul este foarte "tare", adica este foarte viguros, deoarece, in conditii normale, intr-un an vegetativ lastarii pot creste peste 4 metri lungime. Este un soi au-tofertil si deci se poate cultiva in plantatii mari pure. Este in acelasi timp un bun polenizator, ajutand cu polenul sau soiurile deficitare, de exemplu, Negru vartos.

Se recomanda a fi plantat pe pante cu expozitii sudice, adica locuri bine expuse la soare, deoarece coacerea are loc spre sfarsitul lunii septembrie si inceputul lunii octombrie. In aceste conditii poate acumula 170 g-210 g/l zaharuri.