Noul trend: Jamieoliverizarea

Nu ştim să fi prins un cuvânt mai repede decât acesta. L-a rostit cineva pe la începutul toamnei, iar acum a făcut deja înconjurul planetei. Jamieoliverizarea. În cele 20 de săptămâni în care vom publica, în fiecare vineri, cărţile lui Jamie Oliver, ne-am dori şi noi să reuşim Jamieoliverizarea României. Şi nu numai în bucătărie...

Om de acţiune, bucătarul britanic Jamie Oliver a devenit substantiv comun prin adăugarea unui sufix care sugerează acţiunea: Jamieoliverizarea. Sau transformarea lumii tale în ceva mai bun, prin implicare directă, energică şi, uneori, puţin donquijotescă.
(Don Quijote! Aha, iată încă un personaj care a devenit substantiv comun!)

ÎN VIAŢA REALĂ
S-a văzut că Jamie este genul de om care iubeşte pe toată lumea. Chiar dacă unii, precum o parte din locuitorii şi politicienii din Rotherham (Marea Britanie) sau Huntington (Statele Unite), cred că Jamie lezează imaginea oraşelor lor, atunci când îi transformă în subiect de televiziune, învăţându-i să gătească şi să mănânce "la dietă", pentru a scăpa de ştampila de "cei mai graşi din ţară".

Show-urile lui au demonstrat însă că, atunci când arunci poporului o bucăţică (a se citi: atunci când le oferi o sugestie bună, nu neapărat o bucată de mâncare), cei mai mulţi se aruncă şi o iau. Jamie le-a vorbit despre hrana sănătoasă, dar nu s-a oprit aici. El le-a vorbit şi le-a arătat cum se face. Mai mult decât atât, i-a implicat şi pe ei. N-a rămas "pe sticlă", ci a venit între ei şi le-a arătat cum să gătească. După care i-a îndemnat: "Daţi mai departe ce aţi învăţat!".

E de părere că dacă îţi înveţi copiii să gătească, salvezi de fapt mai multe generaţii, pentru că şi copiii tăi, la rândul lor, vor şti cum să le arate asta ţâncilor lor, când va fi cazul. Numai că nu crede neapărat că povestea asta cu generaţiile trebuie să funcţioneze întotdeauna pe "logica istoriei", de la părinţi la copii. Susţinând includerea cursurilor de gastronomie în şcoli (şi nu sunt doar lecţii de gătit, ci şi predarea principiilor hranei sănătoase e cuprinsă în programă), el vede lucrurile rezolvându-se şi în sens invers. "S-ar putea să fie pentru prima dată când copiii îi învaţă pe părinţi cum trebuie să mănânce şi ce trebuie să gătească", declara el pentru presa britanică.

MASCOTA CONSERVATORILOR
În perspectiva viitoarei perioade electorale, conservatorii vor să-i facă pe britanici să creadă că ei gândesc în politică la fel cum gândeşte Jamie Oliver în bucătărie. Şi dacă reuşesc, au şanse să câştige. Nu ştim dacă Jamie şi-a propus să fie model pentru politicieni. Mai degrabă s-a dus la ei ca să-i cheme să lupte alături pentru cauza cea bună a sănătăţii semenilor. Hrana sănătoasă, în cantinele şcolare, ca şi în bucătăriile de familie, este bătălia lui. Iar dacă Tony Blair sau Michelle Obama s-au hotărât să i se alăture, bravo lor!

Unii vor spune însă că politicienii se servesc doar de imaginea lui de puşti carismatic pentru a-şi lustrui propria imagine. Nici asta nu ar fi atât de rău, câtă vreme entuziasmul lui Jamie este contagios şi e puţin probabil ca cineva să stea alături de el şi să nu ia "microbul". Mă refer la "microbul" de cavaler al cauzelor dificile (nu, nu al cauzelor pierdute; Jamie Oliver nu crede că el este "Mesia hranei sănătoase", ştie că dacă n-ar fi fost el, într-o zi ar fi fost altcineva care să ducă lupta asta; dar... a fost el).

Primul care a rostit cuvântul "Jamieoliverizare" a fost liderul conservatorilor britanici, Cameron, care şi-a propus rebrenduirea partidului după modelul lui Tony Blair, în anii '90, când a luat ca tipar "reinventarea" fotbalului britanic. Ideea este că atunci când o campanie are succes la mase, ca să câştigi electoratul trebuie să foloseşti aceeaşi schemă, aplicată problemelor specifice politicii.

Jamie este "mascota" lui Cameron şi a echipei conservatoare şi asta nu înseamnă că s-au pus bazele unui club de gătit (chiar dacă David Cameron declara jurnalistei britanice Anne Perkins că unora dintre ei le place şi să gătească). Pur şi simplu, ei pornesc prin a recunoaşte meritele tânărului şi neobositului bucătar britanic: "Jamie Oliver este cel care ne-a spus cum trebuie să mâncăm. Numele său a devenit sinonim cu a înţelege natura hranei: cum creşte, ce mănâncă animalele, cum trebuie păstrată valoarea ei nutriţională. El a atacat sistemul defectuos de hrană din şcoli şi a gătit pentru liderii G20 şi o face, în general, pentru oricine (chiar dacă nu oricine acceptă să i se spună ce e bun pentru pentru el şi ce nu).

Marca Jamie Oliver e verde şi organică. El este universal. N-ai mai gătit niciodată? Te învaţă cum. Nu ştii să găteşti un cartof? Îţi face pe loc o emisiune dedicată temei care te doare..." Prin transfer, asta e ceea ce conservatorii lui Cameron încearcă să facă din imaginea partidului lor. Jamieoliverizarea politicii, cum spun ei. Adică: "Acum o să punem nu oţet din malţ, ci oţet balsamic".




AVOCATUL MÂNCĂRII DECENTE
Aşa cum politicienii britanici nu se sfiesc să înveţe de la "puştiul" lor teribil, nici nouă n-ar trebui să ne displacă asta... Deşi, cu politica, pe Dâmboviţa, lucrurile nu merg ca pe Tamisa. De aceea, ne întoarcem în bucătărie. În adevărata bucătărie a lui Jamie Oliver. Cea în care tânărul chef britanic continuă să fie avocatul mâncării decente. "Pe mine mă interesează acel procent de 50%-60% de oameni care nu ştiu să gătească pentru că părinţii au fost prea ocupaţi.

Ce e ironic este că într-o lume care are mai mult de oferit decât înainte, dacă eşti într-un loc şi te duci să mănânci s-ar putea să mănânci mai rău ca înainte. Totul e polarizat", declara el jurnalistului canadian Malcolm Jolley. Pe de altă parte, "«abilitatea» de a sta la masă şi a savura mâncarea împreună cu familia şi prietenii nu are legătură cu clasa socială. Nu ar trebui să fie vorba despre bogaţi sau despre clasa mijlocie sau despre clasa muncitoare...

Dacă te uiţi prin cărţile de bucate franţuzeşti sau italiene vei vedea că «la cucina povera», mâncarea oamenilor sărmani, este mai bogată şi mai incitantă." Într-un fel, această bucătărie "sărmană" şi "bogată" în acelaşi timp este şi cea pe care o promovează în cărţile lui de bucate. Este bucătăria "dezbrăcată" (ca să folosim un cuvânt care trimite la "The Naked Chef", titlul primei emisiuni şi a primei cărţi); dezbrăcată de fandoseli...


Schimbări în şcoli
Revoluţia culinară iniţiată de Jamie Oliver în şcolile britanice impune schimbări radicale. Începând cu anul 2011, copiii cu vârste între 11 şi 14 ani vor participa obligatoriu la lecţii de gastronomie (la fel cum fac în prezent elevii de la ciclul primar), în care vor fi învăţaţi cum se pot prepara reţete ieftine, simple, folosind ingrediente naturale. De asemenea, părinţii pot sugera reţete sănătoase sau versiuni ale celor clasice, care pot fi gătite de copii, "plăcinta păstorului" sau "mere coapte cu sos de fructe" putând fi astfel de variante.

Guvernul va aloca anual suma de 2,5 milioane de lire care să acopere costul echipamentelor necesare utilării adecvate a bucătăriilor din şcoli. De asemenea, peste 800 de profesori vor participa la cursuri de perfecţionare în gastronomie. Secretarul de stat Ed Balls motiva astfel acţiunile departamentului său: "Să termini şcoala ştiind să găteşti preparate pornind de la zero, din ingrediente naturale, este o îndemânare pe care ar trebui să o aibă toţi tinerii. Nu ne gândim la cursuri pentru maeştri bucătari, dar este corect ca elevii să înveţe tehnicile de bază şi să înceapă acasă să gătească mai întâi alături de părinţi, apoi singuri".
• Simona Chiriac


Ingrediente marine eco
În meniul celor patru restaurante Fifteen (din Londra, Cornwall, Amsterdam şi Melbourne) se află preparate cu ingrediente marine "prietenoase" cu mediul înconjurător. Fiind denumite produse eco, acestea au fost pescuite în condiţii speciale, astfel încât să se păstreze întru totul diversitatea şi bogăţia vieţii marine. Peştele care poartă eticheta albastră MSC (Marine Stewardship Council) poate fi urmărit de-a lungul drumului său din mare în... farfurii. Acest program încurajează oamenii să urmărească produsele MSC atât în magazinele pescăreşti, cât şi în restaurante.

"Suntem pasionaţi de folosirea celor mai bune ingrediente şi în general a celor care îşi au izvorul în mijloace sustenabile. (...) În prezent, consumatorii din Marea Britanie au devenit şi mai conştienţi de problemele generate de aprovizionarea cu peşte şi suntem fericiţi că suntem capabili să sprijinim pescuitul sustenabil împreună cu partenerii noştri din MSC", a afirmat Andrew Parkinson, executive head chef la Restaurantul Fifteen din Londra.
• Simona Chiriac