Nucile pufoase din aluat dospit

Sunt rotunde, rumene, nu costa mult si au darul de a face ca reuniunile de familie sa fie fericite si… dulci. La americani, gogosile sunt cele mai populare printre politisti, dar au mare succes si in scurtele intalniri dimineata la o cafea cu sotul sau cu sotia.

FOARTE BUN. Fie ca sunt rotunde, cu gaura in mijloc sau nu, gogosile reprezinta desertul iubit de toata lumea

Gogosile exista de cateva secole bune, insa cei mai multi istorici au inceput sa scrie despre retetele de gogosi abia incepand cu mjlocul secolului al XIX-lea. In vremurile acelea, gogosile erau cunoscute sub denumirea de olykoeks, adica prajituri uleioase, iar meritul pentru primele prajituri de acest fel il au olandezii, care au luat bucati rotunde de aluat dulce si le-au prajit in untura de porc. Gogosile stramosilor nostri erau pregatite de obicei cu mere, prune sau stafide in mijloc. Insa problema cea mai mare pe atunci era aceea ca, din cauza umpluturii, aproape niciodata mijlocul gogosilor nu era bine copt.

POVESTE. Exista o legenda care spune ca ideea cu gaura in mijlocul gogosilor, care este atat de populara in ziua de astazi printre americani, apartine unui capitan de vas si mamei sale. In anul 1847, Elizabeth Gregory, o gospodina din New England, SUA, era renumita pentru "prajiturile uleioase" pe care le facea. Secretul ei era sa puna in aluat putina nucsoara si sa le umple cu nuci si cu alune. Opera sa avea chiar si un nume: dough-nuts, adica aluat cu nuci. O alta explicatie pentru aceasta denumire ar putea fi aceea ca retetele mai vechi i-au determinat pe bucatarii profesionisti sa prepare aluat in forma de nuci mici si sa le prajeasca apoi in ulei fierbinte. Insa aceasta argumentare este mai putin interesanta decat legenda capitanului Hanson Crockett Gregory. Se spune ca domnul Gregory nu putea sa suporte nucile, asa ca scotea umplutura de la fiecare gogoasa, pe care o primea de la mama sa, menita a-i indulci calatoriile pe mare. Si dupa ce prajiturile de acasa se terminau, capitanul isi punea bucatarii sa-i pregateasca altele si altele… Iar acestia gateau numai gogosi fara miez, ustensila cu care faceau gaura din mijloc fiind o cutie rotunda de piper. Sa fie oare capitanul Gregory cel care a inventat "prima gogoasa gaurita pe care au vazut-o vreodata ochii unui muritor", asa cum a declarat el pentru publicatia din Statele Unite, Boston Post?

PROGRES. Pana la primul razboi mondial, gogoasa a ajuns deja la statutul de preferata a americanilor, fiind foarte populara printre tinerii care luptau pe mare in timpul razboiului. Iar, pentru a produce gogosi in masa, un imigrant bulgar a inventat in 1921 o masinarie care sa usureze munca bucatarilor. Astazi, celebrele dough-nuts ale americanilor si-au pastrat gaura din mijloc, dar modul de preparare a suferit cateva modificari. De exemplu, exista gogosi umplute cu tot felul de creme si glazurate cu ciocolata sau caramel. Exista si o industrie foarte profitabila a gogosilor, mai ales in Statele Unite ale Americii. Ele se pot cumpara la fiecare colt de strada, iar din filmele politiste americane este imposibil sa lipseasca o cutie cu cel putin zece gogosi pudrate cu mult zahat farin sau glazurate din belsug cu ciocolata.

IN ROMANIA. La noi, gogosile sunt un desert preferat de toata lumea, pentru ca sunt relativ usor de pregatit si sunt foarte pufoase si delicioase. Sunt dulcele ideal pentru finalurile de saptamana petrecute impreuna cu familia. Nu au o gaura in mijloc si sunt mult mai simple decat la americani, insa aluatul se pregateste in acelasi fel.

GOGOSI RAPIDE DE POST

Ingrediente: 250 gr faina, 40 gr drojdie, 200 gr zahar pudra, doua pliculete de zahar vanilinat, 250 ml ulei, o lamaie, sare, scortisoara. Drojdia se dizolva intr-o lingura de apa calduta, adaugand si o lingurita de zahar. Se amesteca restul de zahar pudra cu cel vanilinat, 50 ml de ulei, o lingurita de sare si una de scortisoara, coaja rasa de la o lamaie si o jumatate de litru de apa calduta. Intr-un castron se toarna faina, apoi drojdia, iar la urma, compozitia de mai sus. Se framanta aluatul, se lasa la crescut, apoi se intinde foaia groasa de un centimetru, taind cercuri cu gura unui pahar. Se lasa inca un sfert de ora la crescut, apoi se infierbanta restul de ulei si se pun la prajit. Se pot umple cu gem, marmelada sau branza.