Oraşele de piatră din Cappadochia

În Cappadochia (denumirea iraniană: "ţara cailor frumoşi") se pătrunde cu privirea, dar şi cu sufletul, cu imaginaţia şi cu gândul cel bun. Un loc atât de aspru pentru traiul omului ascunde nebănuite frumuseţi pentru care ar trebui inventat un al şaselea simţ. Peisajul e aproape lunar.

Vulcanii, între care Ercyes, asemuit cu un Olymp al Turciei, au aruncat secole de-a rândul lavă peste pământul anatolian, creând formele ciudate de tuf din valea Goreme - căciulile ţuguiate din piatră în care oamenii şi-au construit locuinţe şi sanctuare. Astăzi, aceste sanctuare păstrează opere de artă bizantină, în special numeroase fresce.

POVEŞTI DIN ORAŞELE SUBTERANE
La început, chiar înainte de Hristos, cum ne spune istoricul Xenofon, aici se aflau aproape 200 de oraşe subterane. Azi, mai există urmele a doar 30, care au fost populate secole de-a rândul de greci, nevoţi să plece în 1923, o dată cu schimbul de populaţii dintre Turcia şi Grecia. Numele oraşelor greceşti s-au transformat, de exemplu, din Sinasos în Mustafa Paşa, iar unele dintre marile biserici ortodoxe ridicate între secolele al V-lea şi al XIX-lea au devenit moschei cu minarete ridicate adiacent, în grădină. În patrimoniul obiceiurilor păstrate de la greci se numără tradiţia viti-vinicolă. Celebrul raki grecesc se cheamă, în turcă, rahî. Turcii, care nu beau alcool, trăiesc azi, paradoxal, din vânzarea vinului şi a rachiului...

Oraşele subterane, ca şi locuinţele săpate în căciulile de piatră adăposteau populaţia locală de agresiunea externă a triburilor arabe, apoi turce şi mongole, care au jefuit regiunea aflată la răscrucea "drumului mătăsii" - principala axă comercială cu Extremul Orient. Fiecare oraş de la suprafaţă avea o dublură subterană.

Încă din Antichitate, oamenii trăiau mai ales din creşterea animalelor pe care, ne spune tot Xenofon, le luau cu ei în locuinţe. Creşteau bivoliţe asiatice pentru lapte, din care făceau brânză; mai târziu au învăţat tehnica celebrului caimac, al cărui nume îl poartă azi unul dintre aceste oraşe, Kaimaklî. Între legumele de bază se numără cartoful, care creşte din belşug în această regiune. Domesticiseră porumbeii, aduşi tot din Asia, ale căror excremente erau folosite ca îngrăşământ natural pentru semănăturile de grâu şi orz, dar şi ca ferment în vinificaţie. Procedeul e folosit, izolat, şi astăzi în zona numită "Valea Porumbeilor", din dedalul cappadochian.

GOREME - UN MUZEU ÎN AER LIBER
În Cappadochia există un straniu urbanism de adâncime, perfecţionat de-a lungul secolelor, care permitea persoanelor să supravieţuiască multe săptămâni fără comunicare cu exteriorul. Adâncindu-se 60 de metri în subteran, reţeaua de galerii se organizează în spirală, în jurul puţurilor de aerisire cu greu detectabile la suprafaţă. Înăuntru, surpriza e de a descoperi bucătării colective încăpătoare, staule pentru animale, silozuri pentru grâne şi mori pentru făină, enorme cuve pentru apă, vin şi ulei.

În secolul al IV-lea, anahoreţii din valea Goreme s-au organizat în comunităţi monahale, la îndemnul Sf. Vasile din Cezareea (Cezareea, localitate la 20 km de muntele Ercyes, numită azi Kayseri). Ele şi-au săpat noi celule în rocă. După perioada iconoclastă, când decoraţiile sanctuarelor au fost minime, limitându-se la simbolul crucii, majoritatea bisericilor rupestre au fost modificate şi decorate cu fresce multicolore. Dezvoltarea acestui spaţiu monahal n-a fost afectată nici chiar de cucerirea regiunii de turcii seleucizi în 1071.

Abia în secolul al XVIII-lea, ermitajele troglodite au fost abandonate de calugării creştini. Capelele rupestre cele mai cunoscute, săpate în piatră de tuf şi decorate cu fresce bizantine somptuoase, sunt cele de la Goreme, complex devenit astăzi muzeu în aer liber; altele se află în situri cunoscute doar de specialişti, cum ar fi situl Soganli, ascuns într-un circ montan natural.

În numeroase picturi din interiorul capelelor, Iisus Hristos sau sfinţii au fost mutilaţi. Există la turcii fundamentalişti credinţa că privirea sfinţilor aduce necaz. De aceea, după părăsirea siturilor de creştini, turcilor le-a fost greu să preia aceste încăperi ori, dacă au fost obligaţi să rămână, au scrijelit cu cuţitul ochii sfinţilor creştini, pentru ca aceştia să nu-i privească.

LEGENDELE, LA UCHISAR
Legendele şi prejudecăţile se regăsesc şi acum la tot pasul în Cappadochia. La Uchisar, în încăperile de piatră, turcii se mai tem că există un spiriduş care, vara, iese la lumina lunii şi ţipă până când îşi omoară victimele. În regiune există şi credinţa că, timp de şapte zile după naştere, copilul nu trebuie să poarte un nume; abia în ziua a şaptea, numele îi era şoptit de bătrânul satului de trei ori la ureche, pentru a nu auzi spiritele rele.

Tot aşa, tinerele mame nu trebuiau să se privească în oglindă timp de 14 zile după ce năşteau. Am văzut amfore păstrate cu străşnicie în beciurile caselor, pline cu un elixir secret. E vorba despre o băutură pe bază de suc de struguri, numită "pekmez". Se spune că pekmezul vindecă orice boală sau, cum spun turcii din Uchisar, "fortifică sângele"...

Şi Uchisarul mai are o legendă. Se zice că fiica celui mai bogat locuitor din turnul de piatră cu opt etaje (care poate fi vizitat aproape integral azi) s-ar fi îndrăgostit de un tânăr vânzător ambulant. Gelos, tatăl tinerei a închis-o, la ultimul etaj al turnului, dar fata a reuşit să se metamorfozeze în porumbiţă şi să zboare noaptea la iubitul ei. Aflând şiretlicul, tatăl ei a prins-o, pe când se transformase în porumbiţă şi i-a sucit gâtul nevinovatei hulubiţe, al cărei nume îl poartă, sugestiv, valea miraculoaselor metamorfoze, Valea Porumbeilor...

 

De la Marea Neagră
În piaţa de peşte din Kayseri - capitala administrativă a regiunii în care se află Cappadochia - multe dintre produse vin tocmai din nordul Turciei, de la Marea Neagră. Între acestea, cele mai căutate sunt hamsiile, pentru care turcii spun că au peste 40 de feluri diferite de preparare. Chiar în piaţă întâlneşti tarabe cu plite şi cuptopare, la care bucătarii îţi pregătesc peştele dorit, aşezându-ţi-l apoi între două bucăţi de pâine caldă. Cea mai obişnuită metodă de preparare este prăjirea în ulei de floarea-soarelui. Peştele, curăţat şi spălat, se trece prin ou bătut, apoi prin făină, pesmet sau mălai (care la ei este foarte fin, precum făina albă la noi), apoi se prăjeşte în tigaie până devine auriu şi crocant. Peştele se scoate din baia de ulei şi se lasă puţin să se scurgă, după care se serveşte cald, stropit cu zeamă de lămâie.

 

Oraşele subterane
"Locuinţele lor erau sub pământ. Deschiderile cavernelor semănau cu cele ale unui puţ, deşi interiorul era spaţios. Animalele aveau intrarea lor, separată, în timp ce oamenii coborau în locuinţă pe nişte scări. În locuinţe se aflau capre, oi, vaci şi păsări. Toate animalele erau hrănite, în interior, cu fân şi grăunţe. Oamenii depozitau aici grâu, orz, legume şi vin de orz. Vinul de orz se făcea în vase mari, cu două torţi (cratere). În timpul fermentării, orzul plutea la suprafaţă, iar în cratere se introduceau paie groase, fără noduri - unele mai mari, altele mai mici. Când le era sete, oamenii sugeau, prin ele, vin de orz. Băutura aceasta era foarte tare dacă nu se dilua cu apă, dar devenea agreabilă când oamenii se obişnuiau cu ea." (Xenofon, Anabasis, cartea 4, capitolul 5)

 

Hamsii cu ierburi proaspete
Este unul dintre multele feluri de mâncare pregătite din hamsii, însă metoda de preparare poate fi, de asemenea, utilizată pentru chefal roşu, stavrizi şi sardine. La un kg de fileuri de hamsii ai nevoie de 50 ml ulei de măsline, două roşii tocate, 4 cepe verzi, tocate fin, o jumătate de cană de mărar tocat, sare şi piper negru proaspăt măcinat, o lămâie tăiată în felii subţiri. Se usucă peştele pe hârtie absorbantă. Se amestecă uleiul de măsline, cu roşiile şi ceapa. Se asezonează cu sare şi piper proaspăt. Se pune jumătate din amestec într-o tigaie adâncă. Peştele se acoperă cu restul de amestec, apoi se pun feliile de lămâie şi suficientă apă caldă. Se pune capacul şi se fierbe la foc moderat pentru 7-10 minute. Se serveşte cu pâine proaspăt coaptă şi tăiată în felii, ca antreu sau gustare.