Ovidiu Popa. El camino real

Un amic fotoreporter, oleaca mai molcom ca restul colegilor lui iuti de "tragaci", imi explicase intr-o zi care-i diferenta dintre o poza si-o fotografie. Si nu facea doar un exercitiu de semantica in stilul lui Critias, cel pe care ni-l mai amintim doar din dialogurile lui Platon. Explicatia nu mi-o mai amintesc exact. Ceva despre ochiul de artist... Ce-mi aduc insa bine aminte e ca nici una dintre mancarurile pe care le fotografiasem nu le-a trecut la categoria poze! Pofta buna... din priviri!

De istorioara-mi amintesc in seara in care bunul meu prieten, actorul Ovidiu Popa, proaspat intors din Spania, imi arata fotografii de pe drum. Si ce drum...

Seara promitea a se-ncheia cu o surpriza... (g)astronomica (jocul de cuvinte ii apartine!). Asa se explica rapiditatea cu care trece peste pozele (fotografiile?) cu mancaruri care mai de care. Daca de vazut si gustat urmeaza, ia sa vedem cat ne vor tine de foame vorbele...

BUCATARIA VERDE DE ACASA

"Ce-mi amintesc eu despre bucataria de acasa e ca era prea mica, iar eu prea mare in ea! Despre cum si ce se gatea in ea nu-mi amintesc mare lucru. Dar imi aduc aminte ca acolo ma dadeam cu rotilele." Actor, scriitor, elocvent, concis. Ovidiu Popa. Dar cum nici eu nu-s prea departe de scena, fie si ca umil spectator, nu ma las prea repede luat de val. Cel putin nu chiar din actul intai. Oricat de descurajanta ar parea, pe mine afirmatia, cam data pe dupa visin, ce-i drept, ma face cu-atat mai curios. Si cu pofta de vorba...

"Mama statea la masa si repansa un balot de stofa", ma ia pe tocator mai departe amicul meu actor. Fabrica de vorbe... "Cum refuzam sa merg la gradinita, ea isi luase jumatate de norma la domiciliu. Asa ca prima «mancare» pe care am «gatit-o» a fost o bucata de stofa pe care am repansat-o cu mama pe masa din bucatarie. Pe locul doi vin sandvisurile din ghiozdan si sarutul mamei pe obraz, cand plecam la scoala!." Ocolisuri... Si, totusi… Daca ar fi sa lasam de o parte figurile de stil (sau nu), ce gust ar avea atunci povestea?

CEL MAI BUN BUCATAR!

"Nu sunt nici misogin si nu vreau nici sa «demitizez» femeia, dar - pentru ca exista si un «dar», a nu se confunda cu «har» - in orice restaurant, fie el de 5 stele, 2 cazatoare si-o cometa - , maestrul bucatar e barbat", afirma Ovidiu. Si cine-s eu sa-l contrazic! Oricum n-am nici un exemplu la-ndemana.

"Sunt multe considerente care duc la aceasta realitate", adauga iute. "N-as detalia insa aici. Eu, personal, indeletnicirea bucatariei am furat-o de la mama, care e o gospodina adevarata. Nu vreau s-o laud, dar jur ca n-am mancat la ea un fel de mancare mai mult de-o zi. Asa ca, avand si un asemenea exemplu viu, in clasa I m-am straduit si-am reusit sa fac prima mancare. Dupa o reteta de-a mamei, fireste. Mamaliga cu pastrama à la mama. Mi-a reusit din prima! Asta si poate pentru ca am invatat sa gatesc folosind fantezia. In fond, gatitul este o joaca. O joaca a gustului. Fiecare, in felul lui, in timp ce gateste face apel la o latura ludica interioara extrem de personala. Poate din pricina asta o mancare nu va iesi niciodata la fel. Ca cineva declara sau nu toate astea, ele insa transpar in ceea ce gateste intotdeauna. E un schimb de energie", imi ofera actorul o mostra de teorie gastronomica. Monologurile... cratitei!

GATITUL - O PASIUNE

"Pe de alta parte, gatitul e un motiv in plus - si foarte placut - sa stai in familie, la masa si sa te bucuri cu cei dragi tie", puncteaza mai putin metaforic Ovidiu. Dar nu mai putin adevarat. "Pentru mine e doar o pasiune. Gatesc pur si simplu din placere. Dar adevarul adevarat e ca de fapt eu mananc cu mare placere. Si cum gatesc doar ce-mi place, formula e completa." Ce bine c-am scapat de subiectul gatitului din obligatie!

"Dar stie cineva diferenta dintre corvoada si placere?", ma prinde gandind cu voce tare Ovidiu. Daca am un defect, apoi asta-i. Nu stiu cand sa tac! "Pai, fiecare are doza sa de masochism... Pentru unii e o corvoada, pentru altii e o placere. Imagineaza-ti cu cata placere vrem sa le impresionam cu tot dinadinsul pe iubitele noastre cu o cina romantica. E un efort, fara-ndoiala. Dar placerea? Si lumanarile care vor arde pana ce ne trezim, mult dupa pranz. Si-atunci, un pranz consistent! Pe care tot tu-l gatesti! Placere sau corvoada? Uneori nu prea mai stii... Dar, pana la urma, nimeni nu m-a obligat vreodata sa gatesc cu sula-n coaste (afumate)", adauga amuzat Ovidiu si scoate hartanul de hamon din frigider. Surpriza (g)astronomica...

CONCLUZII?

Eu sunt pe data dispus mai curand sa las tacamurile sa vorbeasca. "A, era sa uit!", simte insa nevoia Ovidiu sa intervina. Actor, de! Verbu-i e apanajul! "Bucataria e ca teatrul", afirma hotarat. "Da, da, asa cum ai auzit", adauga bazandu-se pe mirarea mea. Sau a ta. "Pai, daca nu ai scenariu, nu ai regie si actori si nu faci nimic! In cazul meu, hamonul are rolul principal, el este protagonistul (tot actorul e important). Scenariul? Evident reteta. Iar daca nu-i pusa pe hartie, ci doar in mintea bucatarului-regizor, nu-nseamna ca-i si pura improvizatie!"

Iar cum "scenariul-reteta" e deja pus pe hartie, da tu un spectacol culinar pentru cei care te iubesc. Nu fi insa gelos daca n-o sa te bage-n seama cat mananca. Hamonul e-o iubire doar cat tine... farfuria!

FABRICA DE VORBE Despre compania culturala pe care o am, numai de bine. In afara de spectacole sau filme, lucrez la al treilea volum de poezii, intitulat chiar "Fabrica De Vorbe", impreuna cu Gabi Stan. Cat despre vedete... Acum putem vorbi de retete. Se alege o "bucatarie" si doi "invitati". Un el si o ea! El ii pregateste o lansare de vis, ea apare pe copertile tuturor tabloidelor ca fiind cu siguranta cea mai mare cantareata... Apoi isi deschide o casa de moda, un restaurant, iar lumea va crede ca este o vedeta... Nu conteaza cine este el, atata vreme cat ea are succes... Dar, daca vorbim despre valori, nu e cazul sa le jignim numindu-le vedete. Adevaratele valori culturale sunt ca florile de colt: neprotejate si pe cale de disparitie. Restul, pe cine credeti ca intereseaza? Punct!

HAMON INABUSIT Regula nr. 1: Se cumpara hamonul din Spania, de preferinta din Madrid, de la Museo del Hamon din Puerta Del Sol. Regula nr. 2: Cum hamonul va fi dezamagit de aterizarea in Romania, degusta-l putin cate putin in primele zile. Asa, de impacare. Nu pentru ca ti-ai da seama cu ce sa asociezi gustul. Parca ar fi fiert in lapte... Ba, nu! Parca ar fi afumat cu mirodenii! Degeaba... N-o sa-ti explici cum de sta atarnat prin toata Spania, la 42ÞC, fara sa se strice! Regula nr. 3: Tai cateva felii sanatoase de hamon cubulete, apoi vreo doua rosii, o legatura de ceapa verde, rondele, doi ardei grasi si unul iute si 4-5 catei de usturoi. Calesti hamonul in ulei de masline, pui legumele peste, un pahar cu vin si inabusesti totul pana e gata. Apoi, daca te tine, pui si niste sos de ardei iute. Regula nr. 4: La gateala pune si un pic de suflet. Asta conteaza cel mai mult!