Pâinea noastră cea de toate zilele

Potrivit Cumvaplace.ro, cele mai comune semințe pe care le putem adăuga în pâinea de casă ori pe care le regăsim în rețetele de pâine de la magazin sunt cele de in, susan, floarea soarelui, dovleac și cânepă. Acestea  asigură organismului energia și nutrienții necesari, mineralizându-l și ajutându-i digestia. Suntem obișnuiți să le regăsim în iaurt, smoothie, lângă cereale sau pe salate, dar locul lor este și în panificație. Nu sunt însă singurele semințe ori nuci pe care bucătăriile lumii le-au ales pentru a completa ori rafina gustul unor tipuri de pâine.

Pumpernickel, pâinea germană de secară cu semințe își ia numele de la un spiriduș ghiduș dintr-o poveste medievală, un asociat chiar de-al lui Michiduță. Este o pâine densă și ușor dulceagă din șrot și secară, semințele întregi fiind lăsate la înmuiat în apă. Aroma și culoarea se datorează așa-numitei reacții Maillard , în urma căreia se obține aroma specifică a produselor alimentare coapte. Gustul este ceva între ciocolată și pământ reavăn. Originea ei este în landul Renania de Nord-Westfalia, iar legenda spune că și pe aceasta o avem datorită hazardului: bucătăreasa a uitat pâinea în cuptorul care se răcea încet, iar când și-a amintit de ea, tocmai făcuse o nouă descoperire: pâinea Pumpernickel. De obicei este disponibilă cu semințe de floarea soarelui.

Pain aux noix (pâinea cu nuci) este un aluat cu drojdie preparată în mod tradițional cu făină de grâu sau de grâu integral și nuci tocate grosier, frământate în aluat. Pâinea cu nucă din făină de grâu este o specialitate din Neuchâtel, Elveția, o alternativă inventată de un brutar localnic la pâinea de secară cu nuci din Valais, un alt canton elvețian. Pe cea de grâu unii o numesc și „pâine Knecht”, după inventatorul ei. Datorită aromelor sale bogate și complexe, pâinea se potrivește bine cu unt, brânzeturi moi, mezeluri, tartine sărate sau miere sau dulcețuri de fructe. În timpuri moderne, unele rețete pot include și alte nuci, de obicei alune tocate grosier.

Pain d’épices este o delicatesă al cărei nume se traduce pur și simplu pâine condimentată. Este făcută cu făină de secară, făină de grâu sau o combinație a celor două, dar există foarte multe variante ale rețetei pe tot cuprinsul Franței. Sunt renumite însă cele de la Reims, unde a apărut, de altfel, făcute cu făină de secară neagră și fără adaos de lapte și ouă, și o variantă din Dijon făcută cu făină de grâu. 
Cel mai des folosite condimente sunt cardamomul, cuișoarele, nucșoara, ghimbirul și anasonul, ultimul fiind folosit în special în varianta Dijon, în timp ce versiunea de la Reims alege scorțișoara. Importantă este însă și mierea, care trebuie aleasă cu grijă, deoarece aroma ei va domina gustul pâinii. În aluat pot fi adăugate și fructe uscate și nuci.Deși pare o gustare dulce, de obicei se mănâncă cu foie gras și somon. Condimentele se potrivesc însă și cu o friptură din piept de rață, în timp ce brânzeturile (Roquefort, blue d’Auvergne) scot la iveală aroma ei de miere. Dacă vreți să o gustați la mic dejun, este potrivită ușor prăjită, cu unt, lângă o ceașcă de cafea.

Steinalderbrød sau pâine din Epoca de Piatră, pentru scandinavi. Se referă la dieta paleo care a inspirat crearea sa în Danemarca ca alternativă la pâinea tradițională de secară. Se face fără făină și drojdie, ouăle fiind cele care țin laolaltă ingredientele. Este una dintre acele ”pâini” hrănitoare și foarte ușor de preparat.  Amintește puțin de knekkebrød, o pâine locală plată, crocantă, care este adesea făcută cu nuci și semințe. Într-o perioadă în care făina ar putea lipsi pentru unii, aceasta este o alternativă excelentă.
Steinalderbrød  conține migdale, alune de pădure, semințe de dovleac, de floarea-soarelui, de susan, de in, ovăz, fructe uscate sau alte amestecuri, ulei de rapiță presat la rece sau un ulei cu aromă ușoară și ouă. Se bagă totul la cuptor până se caramelizează ușor. 
Knekkebrød, pe de altă parte, conține făină de secară, tărâțe de grâu și ovăz și semințe de susan, de dovleac, de floarea-soarelui și de in.