Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sâmbătă a fost, după calendarul ortodox, Sâmbăta morţilor, Moşii de iarnă. Zi în care se fac pomeni pentru cei răposaţi, iar tradiţiile şi obiceiurile populare au manifestări deosebite.
Sâmbătă a fost, după calendarul ortodox, Sâmbăta morţilor, Moşii de iarnă. Zi în care se fac pomeni pentru cei răposaţi, iar tradiţiile şi obiceiurile populare au manifestări deosebite.
Împreună cu Draga am început a pregăti bucatele pentru paneraşul în care le vom duce la biserică pentru sfinţit şi împărţit. Am pregătit sarmalele, piftia, cozonacul şi colăceii. Ea a spălat merele şi portocalele, apoi a netezit, cu maşina de călcat, ştergarele pe care aveam să le punem în şi peste paneraşe. Gata pregătite au fost şi lumânările, precum şi tămâia, sticlele cu vin, şerveţelele din hârtie, bucăţile de staniol pentru împărţit şi lingurile. Problema cea mai mare, pentru mine, era întocmirea Pomelnicului, adică bucata aceea de hârtie pe care trebuie să treci numele celor decedaţi. După ce Draga a plecat, am rămas singură să-mi întocmesc lista. Am pus hârtia pe masă şi am început cu bunicul, apoi cu bunica, tata, mama, apoi cu unchii, mătuşile, verii, soţiile lor, copii lor, naşii, finii, vecinii... colegii de serviciu, soţiile lor, unii dintre copiii lor, că doar am fost ca o familie... Şi... parcă nu se mai termina. O mulţime de oameni pe care i-am iubit şi care mi-au marcat viaţa îmi treceau parcă prin faţa ochilor, chip de chip, după cum îi puneam pe listă. Doborâtă de oboseală şi de trăiri renăscute, m-am dus la culcare cu gândul că voi putea să-i visez, ca să mai fiu puţin alături de ei. Doamne, ce dor îmi e de ei!
Draga s-a înfiinţat cu noaptea în cap ca să aranjăm paneraşele. Am împărţit bucatele şi am pregătit două paneraşe care se deosebeau doar prin diferenţa ştergarelor. Şi-a luat fiecare pe al ei şi am pornit către biserică. Aici, puzderie de oameni, cu paneraşe şi platouri pregătite pentru sfinţit. Ne-am găsit şi noi un loc, m-am dus la preot ca să-i dau pomelnicele noastre, pentru citit, şi curând a început slujba. Rumoarea din biserică s-a stins, se auzea doar vocea preoţilor care slujeau pe rând şi din când în când răspunsul enoriaşilor “amin!”. S-au aprins lumânările şi preoţii au trecut cădelniţând peste mesele încărcate. Slujba s-a terminat şi fiecare a început a împărţi celor din jur din paneraşe. Am dat şi noi şi ne-am întors acasă, fiecare la ea.
Când am început a scoate din paneraş ce mai rămăsese, sub ştergar am găsit, dosit de Draga, un pacheţel în care se afla o bucată de alviţă. Plăcut surprinsă, am desfăcut-o şi am constatat cu părere de rău că nu era aceeaşi alviţă pe care o ştiam de copil. Şi mi s-au umplut ochii de lacrimi când
Citește pe Antena3.ro
mi-am dat seama că nu mai avea cine s-o prindă în dinţi. Nu mai aveam pentru cine s-o leg cu aţă de tavan. Mâhnită pentru alviţă, dar mulţumită pentru pomana dată, am mai strâns una-alta şi timpul a trecut aducând în ferestre seara şi, o dată cu ea, pe Draga. I-am zis că am descoperit alviţa şi dezamăgirea că nu are cine s-o “bată”, iar ea a chicotit ca de o glumă bună. Mi-a spus să aştept puţin şi a ieşit. Curând s-a întors însoţită de doi băieţi şi o fată. Unul dintre băieţi era al Janei de la trei, celălalt era băiatul Ioanei de la opt şi nepoţica doamnei Stela de la parter. I-a instalat în sufragerie, a agăţat de lustră o aţă la capătul căreia atârna o bucată de alviţă şi i-a învăţat cum să o prindă cu dinţii.
La început intrigaţi, copiii au intrat în joc, amuzându-se. Curând, bunica fetei şi-a făcut apariţia. Draga pusese pe masă câte ceva de-ale gurii şi suc, pentru împrospătarea forţelor luptătorilor. Jana şi Ioana au fost invitate şi ele. Mai o sarma, mai o bucată de piftie şi un păhărel cu vin, povestind fiecare despre obiceiurile natale. După miezul nopţii, obosiţi şi încântaţi de petrecerea unei nopţi de Sâmbătă a lui Lazăr de neuitat, au plecat. Am rămas cu sentimentul unei datorii împlinite. Uitându-mă pe fereastră, îmi imaginam flăcăii care roteau deasupra capului cercurile de foc ale oleliei, pe dealul din parcul nostru şi strigau “Alimoriiiiiii! Olelieee!” şi pe toţi cei de pe lista foarte lungă a Pomelnicului, care-i priveau încântaţi.
Draga m-a ajutat la strâns masa şi mi-a atras atenţia că e 1 Martie şi, pentru că e şi prima zi de primăvară şi ea e vie şi face parte dintre puţinele persoane pe care le am pe lista Acatistului, trebuie să-i ofer un mărţişor!
