Pasti la Suzana

"La Manastirea Suzana, dupa traditie, in noaptea de Inviere nu se face Sfanta Liturghie. Abia in ziua a doua, dupa ce s-a oficiat slujba, se imparte la toata lumea cozonac, pasca si oua rosii. Pe urma, fiecare maicuta merge la casa ei" Singlitichia Marin Stareta Manastirii Suzana

URCAND, CA LA MUNTELE ATHOS. Dinspre Valenii de Munte, aproape de statiunea Cheia, drumul se ramifica la stanga, urcand serpentina scurta si-abrupta catre un palc de case in perimetrul caruia strajuieste o poarta manastireasca. Suntem in fata asezamantului monahal ce-si datoreaza numele Suzanei Arsicu, femeie instarita care, la 1740, a ridicat biserica pe locul unde Dumnezeu a scapat-o de primejdia unei furtuni, indemnand-o, totodata, sa ramana stareta noului lacas. Azi, Manastirea Suzana numara vreo 50 de calugarite care traiesc "de sine", cate trei, in casute ce dau contur unui spatiu neprihanit, de adanca evlavie.

Daca vii ca turist, aici trebuie sa te intalnesti neaparat cu maica Teofana, ghidul manastirii si cronicarul tuturor evenimentelor acestei societati monahice ortodoxe bazate pe traditie si simbol. Maica e studenta la Teologie si, conversand cu ea, nu se poate sa nu remarci stilul ingrijit, caracteristic unei generatii noi de slujitori ai bisericii romane.

In conditiile acestea, o discutie despre masa de Pasti devine, surprinzator, un dialog savant. Manastirea Suzana are tipicul Sf. Sava - cel care a lasat randuiala cum trebuie facuta slujba, cum se toaca si cum se aduc cele sapte laude, ce indatoriri au stareta, maicile, ucenicele… In baza acestui tipic se organizeaza si mesele de Pasti.

TIPICUL MESEI LA STARETIE. Cea mai clara randuiala a mesei poate fi observata la Staretie, unde ritualul cere "maniere calugaresti", vizibile indeosebi de catre invitatii maicii starete. Intre acestia, se numara, neaparat, parintele duhovnic al manastirii si cativa enoriasi cu dare de mana. In ziua de Pasti, parintele vine la maica stareta pentru a-i da litia, artosul si particica, dupa care se zice "Hristos a Inviat!". Preotul binecuvanteaza, ii da maicii starete artosul si particica urandu-i intru multi ani, dupa care toti invitatii merg la masa. Masa e compusa dintr-un antreu cu oua rosii, iar fiecare trebuie sa ciocneasca atunci cu maica stareta. La Manastirea Suzana, oul staretei nu se sparge niciodata! Depasind explicatiile esoterice, multe maicute par astazi inclinate sa creada ca acesta ar putea fi un ou de rata sau un ou de la o gaina grasa. "Gainile grase fac oul cu coaja tare" - asa spun maicutele. Dupa oua, se servesc peste, drob si branza. Apoi, vine o ciorba de miel, iar masa se completeaza cu friptura din acelasi fel de carne.

De la Saptamana Mare la Inviere

SAPTAMANA PATIMILOR. Sunt sapte zile importante pentru crestinul care vrea sa intampine cum se cuvine Invierea. La Manastirea Suzana, miercuri si joi se face cozonacul. Sambata, maicutele pregatesc pasca, cu care isi vor intampina oaspetii de la Inviere pana la Rusalii. In Joia Mare, se rosesc ouale. Se spune ca ouale de Pasti nu se strica. Maicile de la Suzana nu folosesc substante chimice pentru vopsire, ci numai foi de ceapa rosie fiarta bine in apa. Dupa 40 de zile, la Inaltare, se vopsesc din nou oua rosii, pentru a marca indumnezeirea lui Hristos. Cand pregatesc mancarea pentru Pasti, maicutele se roaga asa: "Doamne, ajuta-ma sa gatesc si binecuvanteaza pe cei ce vor gusta din aceste bucate!". In Manastirea Suzana, cu exceptia zilelor de post, nu exista interdictie la carne. La Pasti, cine are, gateste friptura de miel. "Maicile - ne spune sora Teofana - sunt sarace, iar saracia, la noi, e asumata. Sunt maici care n-au nici un venit si care traiesc doar prin purtarea de grija a lui Dumnezeu si din mila celorlalte maici. Dumnezeu lucreaza insa prin oameni, iar noi nu trebuie sa asteptam ajutor numai de Sus. Asa se face ca, desi maicutele nu se ingrijesc sa-si procure carne, Sf. Nicolae, patronul bisericii manastirii, le trimite, intotdeauna, prin cineva, macar o bucatica. Dumnezeu face voia celor care se tem de el si are grija de ei ca de pasarile cerului"…

CAND DUMNEZEU TE TINE IN BRATE. La Suzana, post aspru se tine in Vinerea Mare si in sambata dinaintea Invierii. Dezlegare la vin se da, de regula, sambata, duminica, de Bunavestire, de Florii si in Joia Mare. Vinul e luat ca Sfanta Impartasanie, cate o cescuta, la masa. In saptamana branzei, miercurea si vinerea, se da dezlegare la doua pahare cu vin. Dezlegarile le da parintele Andrei, transferat nu demult de la Manastirea Cheia. "El pune diagnosticul sufletelor noastre pentru a le curata de boli" - ne spune maica Teofana. "Bolile trupesti au radacini sufletesti. Exista intotdeauna ceva care ne macina pe dinauntru si care trebuie destainuit ca sa primim dezlegare, tamaduire si vindecare. Dumnezeu ne da bolile fie pentru a ne ispiti (pentru a ne pune la incercare credinta), fie pentru a ne mantui, caz in care, in marea lui iubire de oameni, ne ajuta, impingandu-ne de la spate. In lirica norvegiana e un poem in care se vorbeste despre un suflet razvratit care se plimba pe nisipul umed si, facand analiza pasilor vietii sale, constata ca, in momentele cele mai grele, pasii lui Dumnezeu nu apareau pe nisip alaturi de ai sai. Intrebandu-l pe Creator de ce l-a parasit, acesta i-a raspuns: "Nu te-am parasit, doar ca, atunci cand ti-a fost greu, eu te-am tinut in brate. De aceea vezi numai o urma"… Sa stiti ca Dumnezeu nu ne cere mai mult decat ne-a dat. El stie intotdeauna foarte bine cate calitati si aptitudini ne incredinteaza!…"

SA VA SERVIM CU SERBET! E dupa-amiaza de duminica, din munte coboara negura si maicutele se strang toate pe langa foc, in bucatarie. Pe masa apare, discret, un pahar cu apa si serbet - desertul traditional pentru musafiri la Manastirea Suzana. Toate maicutele stiu sa faca serbet, indiferent de arome: lamaie, zmeura, fragi, afine, menta, zahar ars, ness, cocos, migdale. Iata reteta pentru cel de zmeura. La un kg de zahar, avem nevoie de 175 ml de apa si de un kg de zmeura proaspata. Se pune zaharul usor topit cu apa si cu zeama de la zmeura la fiert. Cand da in clocot, se adauga o lingurita de lamaie, dupa care se fierbe pana iese de consistenta unei caramele. Timpul de fierbere este esential! Se lasa sa se raceasca, apoi se freaca bine cu mixerul sau cu facaletul. Cand devine albicios, serbetul e gata!

TAIEREA VOII

Viata la manastire e deosebita prin taierea voii. Paradoxal, Dumnezeu ne-a creat cu vointa libera, iar la manastire ni se taie voia. "E vorba insa de taierea voii in sens duhovnicesc, mental, intr-o acceptare deplina: "Fac ceea ce spui tu pentru ca tot astfel vreau si eu!". Daca nu te simti liber, nimeni nu te poate face astfel. In manastire se face ascultare deplina, asa cum Iisus a ascultat de Tatal" - ne spune Maica Teofana Popescu. "Destainuind totul, nu mai lasam loc pentru intrigile Vrajmasului, care au devenit tot mai subtile in zilele noastre. Trebuie, oare, mereu mai multe exemple? Trebuie, cumva, sa cadem mai rau ca sa ne putem ridica?"

ALUATURI DE PASTI

COZONAC MANASTIRESC Ai nevoie de: un kg faina, o nuca de drojdie, 250 gr zahar, 500 ml lapte, 250 gr ulei, 4-5 galbenusuri, mirodenii. Se fierbe laptele cu zaharul si mirodeniile si se opareste jumatate din cantitatea de faina. Dupa ce s-a racit, se pun drojdia si galbenusurile, care au fost frecate cu sare mai inainte. Se framanta, adaugand uleiul caldut, pentru a nu raci compozitia, pana cand incepe sa faca basici. Una dintre maici framanta cu o singura mana, pentru ca aluatul sa iasa fasii-fasii. Cand coca a crescut si se desprinde de pe lighean, se pune in forme si se da la cuptor. La Suzana, tavile se ung cu ceara curata, iar la fundul vaselor nu se pune hartie. PASCA DE SUZANA La Manastirea Suzana, pasca se face din aluat de cozonac umplut, la mijloc, cu branza dulce amestecata cu urda. Se pune si zahar, dupa gust, dar nu prea mult, pentru ca se lasa daca e compozitia prea dulce. Se face umplutura, eventual, daca branza lasa zeama, se pune putin gris ca sa o absoarba. Se pun mirodeniile (o nota aparte pentru stafide, care merg foarte bine cu branza), se amesteca cu galbenusurile si cu branza si se pune o foaie rotunda pe fundul tavii. Se pune branza si o impletitura pe margine si alta in forma de cruce pe mijloc. Se da la cuptor, se unge, iar cand e gata se mananca rece.