Pauza de cafea

Eram prin clasa a X-a cand lectura operelor scriitorilor secolului al XIX-lea mi-a dezvaluit mirajul unei epoci in care mi-ar fi placut sa traiesc. As fi fost incantata sa primesc placinte cu ravase in care sa scrie: "un cuconas ce te iubeste ca un nauc".

Eram prin clasa a X-a cand lectura operelor scriitorilor secolului al XIX-lea mi-a dezvaluit mirajul unei epoci in care mi-ar fi placut sa traiesc. As fi fost incantata sa primesc placinte cu ravase in care sa scrie: "un cuconas ce te iubeste ca un nauc". Invitata la masa de Mihail Kogalniceanu - un partizan al valorilor culinare nationale - pe langa placerea conversatiei, as fi savurat stufat de clapon, gasca fripta, alivenci si as fi baut un Cotnar. La conacul lui Vasile Alecsandri, intr-un peisaj de basm, asa cum e cel al Mircestilor, as fi ascultat cu siguranta "Pastelurile" si as fi mancat, pe langa bucate traditionale ca "ostropaturi", si bucate nemtesti precum "blamangele." Daca as fi intrat intr-o bucatarie din acea vreme - care era "cea mai insemnata cladire, cea mai ingrijita si cea mai des cercetata" - as fi fost impresionata de monumentala "opera de arhitectura", cum o numeste Ion Ghica. Iar daca eu l-as fi invitat pe Caragiale la masa, acesta mi-ar fi spus ca "bunatatea mancarurilor este egala cu frumusetea stapanei."