Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Citind „Cărţile care ne-au făcut oameni”, un volum în care Dan C. Mihăilescu a adunat părerile câtorva scriitori, pictori, profesori, actori (printre care Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Irina Petrescu, Ion Vianu), despre cărţile care le-au marcat copilăria-adolescenţa şi le-au influenţat într-un fel viaţa, mi-am amintit de o foame specială pe care reuşeam să mi-o potolesc în copilărie, în hamacul făcut undeva spre vârful nucului din curte. Când citeam acolo aventurile personajelor lui Jules Vernes sau ale eroilor lui Alexandre Dumas, nu îmi mai aminteam că nu mâncasem de ore bune. Lumea în care intram îmi era suficientă şi senzaţia de foame îmi dispărea complet. Mai târziu, locul în care îmi dădeam întâlnire cu personajele era grădina, în care îmi aşterneam o pătură şi mă puneam pe citit. În câteva clipe eram alături de craii lui Mateiu Caragiale, de fraţii Karamazov sau în castelul lui Kafka. Nici atunci nu aveam nevoie de nimic altceva să mănânc, paginile îmi erau suficiente. Astăzi aş vrea să am timpul să mă hrănesc din când în când doar cu pagini din Jaroslav Pelikan, dar de multe ori am timp doar... de un biet covrig.
Citește pe Antena3.ro
