Pe hogasurile muntilor

La Vidra se deschid portile spre munti. Vrancea deluroasa, framantata va fi inlocuita de aici incolo de piatra si padure. Intram pentru un ceas in casa lui Vasile Bostiog. Un personaj hogasian, care cunoaste cate in luna si-n stele despre locurile pe care urmeaza sa le strabatem. Ne pune dinainte intai un pahar cu vin rosu, de casa, un amestec parfumat de capsunica si Feteasca Neagra. Asa, vinul are culoare de sange involburat, tarie de urs si aroma de fructe de padure. Dupa ce ridicam paharul, ne zice: "Prietenii imi spun Vicentiu…".

Mesterii populari vranceni sunt prezenti la toate festivalurile din Romania

"CTITORUL". Conduce aici, in Vrancea, filiala locala a ANTREC. Turism rural si ecologic. De peste zece ani, a "ctitorit", dupa spusele-i (ca un demn urmas al plaiesilor lui Stefan), peste 80 de pensiuni, risipite prin toate vaile muntilor. Il intrebam, direct, despre gastronomia vranceana. "Pentru toti cei implicati in turismul rural e important sa stie care este specificul culinar al zonei. La noi se mananca sarmalute in foi de vita, carnaciori moldovenesti, caltabosi ori sunca. Se face pastravul la harzob, iar bulzul de mamaliga cu branza se pune pe gratar, cum am apucat din stramosi. Dar cel mai bun fel de mancare este unul de-i spune «Taci si-nghite!», cu jumari, branza si mamaliguta la ceaun. Cand te-asezi la masa, nu-ti mai vine a vorbi."

CONCURSUL. Observam pe perete un afis al unui festival etnofolcloric si gastronomic organizat de Muzeul Astra din Sibiu. "M-au chemat atunci de la Directia de cultura si culte a judetului, sa gasesc o solutie, sa mergem la festival si sa ne intoarcem cu premiul cel mare. Si asta am si facut! In anul acela au participat patru judete: Sibiul, Gorjul, Vrancea si inca un echipaj din Republica Moldova. Noi am plecat cu 132 de artisti. Regulamentul era in asa fel facut, ca fiecare echipa trebuia sa gateasca pentru participanti. Am stabilit meniul dinainte. In prima zi trebuia sa le dam sarmalute si mamaliguta cu branza. Aveam bucatarie de campanie si patru bucatari. Ne dadusera trei corturi: unul pentru vie si vin, altul pentru placinte si al treilea pentru pregatirea si servirea mesei. Ne-am intrebat de-acasa: cand sa facem 1.200 de sarmale? Dar am avut un gand bun: inainte de a pleca, am adunat mai multe femei acasa la Florica Balcan (cea mai cunoscuta din zona in pregatirea sarmalelor) si am facut 4.800 de sarmale. Asa, mici, cum se fac pe la noi. Mancau acolo, la Sibiu, 800 de oameni… Vineri, pe 11 septembrie, cand a dat bomba la americani, toata lumea a gatit de sec. Noi am facut mancare de dulce. La cortul judetului Vrancea se facuse o coada de vreo 200 de insi. N-am dat nimanui de mancare pana n-au venit artistii nostri. I-am hranit intai pe ei, apoi pe ceilalti… Am luat locul I."

Daca vorbesti despre Vrancea te referi si la impresionanta productie de vin	Vasile Bostiog, colectionarul, ne arata unul dintre costumele traditionale pe care le are

In timpul cat a vorbit, ne-a aratat, pe-ndelete, minunile din lada lui de zestre: costume populare vechi, obiecte de uz casnic, lucrarile cu insertii in lemn lucrate de mana lui. "Am facut odata ilustratia la toata balada «Mioritei». A fost asa, ca o chemare ancestrala… Toti cei care au vazut-o au fost impresionati."

Il asteptam sa-si puna haina si palaria cu boruri largi si pornim cu el prin hogasurile (fagasele) Muntilor Vrancei…

"Pentru toti cei implicati in turismul rural e important sa stie care este specificul culinar al zonei. Legile ospetiei te indeamna sa pui pe masa ce e mai bun si mai autentic" - Vasile Bostiog, ANTREC Vrancea

"VRANCEA E AUR!"

"Omul de la munte nu pleaca de-acasa, nu emigreaza…", imi spune dom’ Vicentiu, privind zarile cu aer de stapan. "Aici fiecare piatra te ajuta, fiecare fir de iarba. Vrancea e aur, domnule!" Cand spune asta, se gandeste intai de toate la potentialul turistic al zonei. "Daca pana la 70 de ani n-ai lasat o raza de lumina in urma dumitale, dupa 70, anii vor fi foarte grei… Vorba asta mi-a spus-o mie un profesor de prin partea locului, care se apropie de suta de ani. Asta am vrut sa fac si eu aici, sa las o raza in urma. Unii spun ca acum sunt liber, dar eu m-am simtit liber si inainte de ’90. Am lucrat pe un santier de constructii si am inaltat 27 de obiective, cam cele mai importante de pe valea asta. Daca mai tinea vreo cativa ani, il ajungeam pe Stefan cel Mare cu bisericile. Acum ctitoresc in turismul rural…"