Pelerini la moaştele sfinte

Pentru greci, dar şi pentru ortodocşii din întreaga lume, orice pelerinaj la sfintele moaşte este motiv de ispăşire, spovedanie, meditaţie şi credinţă. Pe Insula Evia un astfel de eveniment are loc la 27 mai, data la care este sărbătorit Sfântul Ioan Rusul, când numeroşi credincioşi pornesc spre biserica ce îi adăposteşte moaştele.

Pe drumul şerpuit al muntelui acoperit cu păduri de pin am întâlnit şi noi sute de pelerini. Bucuria a fost foarte mare când am aflat că un grup de români din Maramureş a cântat la această sărbătoare.

DRUMUL SFÂNTULUI
Despre acest Sfânt se ştie că a trăit pe la începutul veacului al XVII-lea şi a fost soldat în armata ţaristă a lui Petru cel Mare al Rusiei. Este luat prizonier şi dus la Constantinopol şi de aici în ţinutul Pricopie. Este luat apoi în stăpânirea unui agă turc şi suportă toate chinurile la care a fost supus, pentru că nu a vrut să se lepede de Hristos. Una dintre minunile pe care le-a făcut, care a alungat cruzimea turcilor de până atunci, a fost că a trimis stăpânului său mâncare într-o farfurie de aramă, deşi era la o distanţă de câteva sute de kilometri de acesta.

După conflictul dintre Turcia şi Grecia din 1922, când Asia Mică a fost cotropită de turci, grecii din această regiune au fost nevoiţi să plece, dar au luat cu ei şi sfintele moaşte. După multe peregrinări, acestea ajung pe Insula Evia, în oraşul numit astăzi Noul Procopie. În 1951 se termină construirea bisericii care îi adăposteşte moaştele, iar de atunci oamenii se închină cu credinţă Sfântului. Se spune că şi astăzi Ioan Rusul mai călătoreşte înfăptuind minuni, pentru că în fiecare an papucii din raclă trebuie schimbaţi, deoarece sunt foarte tociţi.

PRODUSE LOCALE
Lângă Mănăstirea Sfântul Ioan Rusul există un bazar de unde turiştii îşi pot cumpăra suveniruri. Dulciurile tradiţionale sunt cele mai vândute. Baklava, kourambiedes (biscuiţi tradiţionali), chalvas me simigdali (halva cu seminţe) sunt doar câteva dintre atracţiile dulci. Mierea ocupă un loc important pe lista bunurilor produse local. Miere de cimbru, de busuioc şi de trandafir, din perioada otomană, sunt produse şi astăzi.