Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Viaţa la mănăstire presupune impunerea unor restricţii, inclusiv în alimentaţie, pe care oamenii de rând le pot însă și ei aplica, atunci când credinţa lor îi ridică la un asemenea nivel de înţelegere, așa cum este cel monastic.
Sunt diferenţe la fel de vizibile şi între ceea ce mănâncă un monah care trăieşte în sânul unei comunităţi monastice şi hrana asceţilor. Alimentaţia acestora cuprinde ierburi, rădăcini, fructe sălbatice sau uscate, miere sălbatică şi, în afara postului, lapte de capră. Carnea este exclusă din hrana călugărilor – excepţie făcând acei monahi pentru care starea de sănătate impune consumul moderat de carne (în astfel de situaţii, Biserica este discretă şi tolerantă, dând dezlegările necesare). Cu excepţia zilelor de post, se mănâncă însă peşte.
Multe reţete au două variante: pentru zile de post şi pentru zilele obişnuite (cînd între ingrediente se regăsesc şi laptele, brânza, ouăle, vinul, uleiul). Reţinerea de la consumul de ulei (miercurea, vinerea şi în zilele Postului Mare, mai puţin sâmbetele, duminicile şi sărbătorile împărăteşti din acest post) se numeşte în greceşte „xerophagia“. Vechile cărţi de ritualuri bisericeşti menţionează exact care sunt zilele cu restricţie.
Ingrediente: 500 g mazăre, 200 g orez, 3 cepe, ulei de măsline, un gălbenuş, sare, piper.
...........
Află mai departe toate detaliile rețetei
Text: Simona Lazăr
Citește pe Antena3.ro
Foto: Valentin Țigău
