Postul de bucate si de pacate

POPASURI MONAHALE

Zi rece si mohorata de noiembrie. Urcam in tacere dealul ce duce la Patriarhie, calcand cu sfiiciune covorul de frunze ruginii ce se asterne la picioare. Este atata liniste, incat ne auzim doar inimile batand cu putere. Impresia profunda pe care o ai este ca, in acest loc, timpul nu mai curge. S-a oprit si asteapta. Ne asteapta pe noi sa luam o hotarare. 

 

Caci ce altceva este timpul, pentru credinciosi, decat perioada scursa intre chemarea lui Dumnezeu si raspunsul pe care ei il dau. Poate dura o clipa, o zi, un an sau poate chiar o eternitate. Dar niciodata nu este prea tarziu.  

Parintele Bogdan Ciubotaru ne primeste cu caldura la Arhiepiscopia Bucurestilor si ne indruma prin labirintul de coridoare spre acel loc tainic, retras si potrivit unei discutii despre Postul Craciunului. Sfintia Sa tine sa ne precizeze inca de la inceput cele doua aspecte fundamentale legate de post. In primul rand acesta nu se adreseaza exclusiv corpului, prin abtinerea de la anumite alimente sau bauturi, ci si sufletului, prin evitarea ispitelor, a patimilor si naravurilor. "Grija pentru trup trebuie coroborata cu grija pentru suflet", ne spune. In al doilea rand, cei mai multi credinciosi considera ca, odata trecut postul, se pot intoarce la vechile obiceiuri. Nimic nu este mai gresit si mai inselator, in acelasi timp. In viziunea Sfintilor Parinti, dezvoltarea personalitatii umane ia forma unei scari. Precum cea a Sfantului Ioan Scararul.  

De-a lungul vietii urcam sau coboram cateva trepte. Un post, in conformitate cu toate canoanele bisericesti (respectand stransa legatura dintre trup si suflet), permite inaltarea pe aceasta scara. Daca ai reusit sa urci o treapta a scarii, de ce dupa o perioada de timp sa stagnezi acolo sau sa fii nevoit chiar sa cazi, tras in jos de ispita. "Orice stagnare inseamna un regres din punct de vedere spiritual".  

Dumnezeu a dat libertate oamenilor sa manance orice. In cele din urma, credinciosii au ajuns sa tina post. Se trece oare peste cuvantul lui Dumnezeu? A fost oare impus de biserica? Parintele Ciubotaru ne aminteste ca postul nu este o dogma, el regasindu-se in Sfanta Scriptura. Vechiul Testament evidentiaza ca la inceput a existat dorinta omului de a se pregati pentru anumite evenimente care au darul de a-l pune in legatura cu Dumnezeu, cu "persoanele treimice"( Sfanta Treime), cu diferite sarbatori deosebite din punct de vedere spiritual. Moise s-a pregatit pentru intalnirea cu Dumnezeu de pe Muntele Sinai printr-un post total (fara mancare si bautura timp de 40 de zile). "Numai o astfel de curatare fizica si spirituala l-ar fi putut face demn de intalnirea cu Dumnezeu. Mantuitorul Hristos a dat un exemplu deosebit de pregatire spirituala, prin faptul ca inainte de a-si incepe activitatea sa mesianica a tinut acel post de 40 de zile, un post, de asemenea, total. Exemplul lui Hristos a fost urmat de ucenicii sai si, la scara redusa, chiar de fiecare dintre noi".  

Parintele Ciubotaru ne aminteste faptul ca in aceasta perioada de sase saptamani a Postului Craciunului (15 noiembrie - 24 decembrie), crestinii au posibilitatea sa-si dovedeasca faptul ca se pot pregati pe deplin, atat fizic, cat si spiritual pentru intalnirea cu Hristos. "Daca tot ceea ce s-a castigat in timpul postului va fi dat uitarii, totul se va rezuma la un exercitiu temporar, fara prea mari implicatii. Este important ca fiecare dintre noi sa se bucure de aceasta perioada, postind fiecare dupa putere, din proprie vointa."  

"Postul de bucate, fara post de pacate, nu poate avea o semnificatie spirituala. Postul crestin isi atinge tinta doar atunci cand este indeplinit urcusul spiritual de infranare de la pacate." - Parintele Bogdan Ciubotaru, despre postul spiritual  

 

POSTUL IN MILENIUL 3

Biserica doreste sa fie in pas cu vremurile. In acelasi timp, oamenii au neputintele lor. In spiritul acestor idei s-a stabilit de catre biserica acordarea dezlegarii la peste, in anumite zile ale postului. Ar fi gresit sa o interpretam ca pe o favoare din partea bisericii. Prin usurarea postului din punct de vedere alimentar, li se acorda credinciosilor posibilitatea de a se concentra mai mult asupra postului spiritual.

 

 

CARTOFI CU USTUROI LA CUPTOR

INGREDIENTE: 8 cartofi de marime potrivita, 20 catei de usturoi, 1 ceapa, sare, 2 linguri ulei.   PREPARARE: Cartofii se curata, se spala si se taie in doua pe lung, apoi feliute subtiri cam de 5 mm. Intr-o cratita, se pun la fiert in apa care sa-i acopere doar cu 2-3 cm, adaugandu-se si ceapa taiata in doua. Se lasa sa clocoteasca la foc mic 10 minute. Usturoiul se curata, se spala si se toaca marunt. Se pune ulei pe fundul unui vas, ungandu-se si peretii. Se strecoara cartofii si se asaza in vasul pregatit. Deasupra se presara usturoiul tocat, eventual putina boia de ardei dulce si o parte din zeama scursa. Vasul se da la cuptor, la foc potrivit, timp de 30 de minute.

 

 

NEVOIA DE PELERINAJ

"Cei mai multi dintre credinciosi prefera in aceasta perioada sa iasa din viata lor cotidiana, marcata de griji si frustrari, pentru a merge la biserica si a intra astfel intr-o lume considerata de ei binecuvantata. Manastirile reprezinta o imagine a felului in care se posteste si mai ales de cum poate fi aplicat un foarte vechi principiu crestin: cora et labore (rugaciune si munca). Calugarii isi impart intreaga zi intre munca si rugaciune" - ne spune parintele Bogdan Ciubotaru. "Credinciosii aleg in pelerinajul lor o anumita biserica, nu pentru ca ar fi atrasi de o anumita icoana facatoare de minuni. Orice icoana sfintita capata posibilitatea de a face minuni, orice icoana sfintita putand fi miraculoasa. Pelerinajele la manastiri au in vedere si posibilitatea inchinarii credinciosilor la moastele sfintilor. Este mare lucru sa te afli fata in fata cu moastele unui sfant. La Bucuresti sunt moastele Sfantului Dimitrie cel Nou, la Cernica - Sfantul Ierarh Calinic de la Cernica, la Curtea de Arges - Sfanta Filofteia, la Iasi - Sfanta Parascheva, la Suceava - Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava."