Poveste de iubire in luna lui Februar

O chema Mioara. Nu prea stia de ce parintii ei i-au ales numele acesta. Stia doar ca uneori, in copilarie, colegii de la scoala mai glumeau pe seama numelui ei. Unde mai puneai ca si arata atunci ca o oita… Parul cret, micuta si slabuta, dar cu doi ochi negri care straluceau. Multi ii spuneau inca de pe atunci baditei Vasile, tatalui ei, ca multe inimi vor mai frange acei ochi, si ar fi bine sa fie cu bagare de seama. Nu prea intelegea ea atunci despre ce era vorba, dar oricum de abia astepta sa se faca o data mare.

Dar sa ma intorc la poveste. Era ca si cum, pe la sfarsitul lui februar. In ultima vreme cazusera zapezi multe care cuprinsera satul ca intr-o manusa. Putini oameni indrazneau sa se indeparteze prea mult de casele lor, iar linistea era stapana peste sat chiar si la amiaza. Mioara a stat zilele acelea numai pe langa casa. Dar orice ar fi facut gandul ii zbura tot spre Dumitru. Flacau chipes mai era. Tras ca prin inel, cu parul negru ca pana corbului si cu un zambet sugubat in coltul gurii care o facea mereu sa freamate de bucurie.

In fiecare dimineata Mioara se trezea inaintea celorlalti si se strecura usurel la fereastra. Astepta cu nerabdare primele raze de soare si topirea zapezii. O data cu apropierea de Dragobete nelinistea ei crestea. Nu-l mai vazuse pe Dumitru de doua saptamani. Ultima data, inainte de potopul acesta de zapada, statusera ca de obicei de vorba la poarta, ea fiind atenta sa nu care cumva sa bage de seama tatuca. Dumitru ii zambea si ii promitea cate in luna si in stele si tare mult si-ar fi dorit atunci ca toata lumea sa le apartina doar lor doi. Dar tot timpul, undeva pe aproape, era si tatuca.

I Placintele vor capata o frumoasa culoare aurie daca veti folosi oua proaspete de tara.

II Ungeti-va mainile cu untura calduta atunci cand framantati aluatul. Acesta va deveni moale si elastic.

III Umplutura trebuie sa fie consistenta, "legata" cum se spune, si nu intr-o cantitate foarte mare. Uniti foarte bine colturile placintei!

I s-a facut inima cat un purice cand a strigat la ea: "Dar tie, fata, nu-ti este foame?". S-a grabit sa fuga in casa, si de atunci nu l-a mai vazut. Pana de Dragobete.

Totul prevestea o zi frumoasa. Zapada incepuse deja sa se topeasca, iar de pe streasine curgeau adevarate suvoaie. Dar nu numai asta facea sa-i tresalte inima de bucurie. Tatuca se invoise, dupa indelungi rugaminti, scaldate si cu lacrimi, sa primeasca ea anul acesta ceata de flacai si fete care aveau sa petreaca in aceasta zi. Daca ar fi fost o zi calda, ca de adevarata primavara, ar fi pornit la zburatorit impreuna cu ei, coborand spre sat. Fiecare baiat ar fi urmarit atunci fata care ii place si ar fi incercat s-o prinda. Dar ea nu s-ar fi grabit. Ar astepta sa ajunga Dumitru foarte aproape si apoi s-ar impiedica, asa, ca din intamplare, de o piatra sau de o radacina. El n-ar avea incotro si ar fi sarutat-o, chiar acolo, in vazul tuturor. Pentru ei ar fi aproape o adevarata logodna, cel putin pentru un an. N-a fost sa fie. Dar tot il va vedea astazi pe Dumitru.

Mai ales acum nimic nu trebuie sa se intample la intamplare. Are nevoie de un plan. Mai intai va face curat in toata casa. Stia ea de la bunica, ca cel care are grija de casa sa de Dragobete va avea noroc tot anul. Iar ea de noroc are cel mai mult nevoie acuma. Asa ca si-a suflecat manecile, si-a incins parul cu o basma inflorata cu miros de busuioc si s-a pus pe treaba. S-au mirat si mama, si tatuca cat de vrednica poate sa fie. A scuturat toate covoarele si paturile din casa, a maturat pana si pe sub paturi si dulapuri. Daca privirea agera a mandrului ei va aluneca, asa intr-o doara, tocmai in cele mai tainice si umbrite cotloane din casa? Daca va crede ca nu este o adevarata gospodina? Daca nu o s-o mai placa? Nu putea sa riste nimic. Asa ca a spalat si geamurile, de le-a facut sa luceasca ca in plina zi de vara, si in plus s-a gandit sa-l ademeneasca si cu o placinta facuta asa cum vazuse ea la mama.

A framantat intr-o copaita un aluat moale ca de cozonac, in care a adunat toate dorurile si sperantele ei. Apoi, din branza oitelor, amestecata cu oua si zahar, a facut o umplutura pe care a asezat-o drept in mijloc. Iar apoi, a ascuns in interior si cateva ravase. Unul dintre ele, trebuia musai sa ajunga la Dumitru al ei, asa ca l-a dus aproape de inima. Asa poate cele doua inimi se vor intalni: inima ei si inima lui.

A copt placintele in soba, pe carbunii incinsi, iar obrajii ii luasera parca foc. De prea multa caldura sau de emotie? Cine stie… In fata ei viata se intindea lina si senina ca o zi de primavara.

PLACINTA POALE-N BRAU

INGREDIENTE: Aluat: 500 gr faina, 100 gr untura, 4 galbenusuri, 100 gr smantana, 60 gr drojdie, 300 ml lapte, 100 gr zahar, o lingurita coaja de lamaie, 3 pachetele cu zahar vanilinat, o lingurita cu sare. Umplutura: 250 gr branza, doua galbenusuri, 60 gr smantana, 50 gr zahar, 60 gr gris fiert. PREPARARE: Drojdia se dizolva in laptele incalzit, se adauga cateva linguri cu faina si se lasa la crescut. Doua galbenusuri se freaca spuma cu zaharul si sarea. Maiaua se amesteca cu coaja de lamaie, zaharul vanilinat, smantana si faina. Se framanta aluatul si apoi se adauga, putin cate putin, untura calduta. Se lasa la crescut o ora si apoi se intinde pe masa. Umplutura se obtine amestecand branza de vaci cu galbenusurile, grisul, smantana si zaharul. Aluatul se taie patratele, iar in mijloc se pune umplutura. Colturile opuse se lipesc unele de altele. Placintele se ung deasupra cu galbenus batut si se asaza in tava unsa cu margarina. Se coc la foc potrivit si se pudreaza apoi cu zahar.