Poveşti cu urşi

Cu o săptămână înainte de Florii, într-o zi de sâmbătă, gospodăriile îşi deschid larg porţile ca să intre... ursul. Conform datinei, pentru Sâmbăta Ursului (20 martie), cel mai bine se pregătesc cei cu dureri de şale, de oase sau mai nevolnici. După ce se aşază pe pământ, în bătătură, urşii pornesc să-i calce, scăpându-i pe loc de durere.

În tot acest timp, oamenii privesc jocul ursului şi-l încurajează. La sfârşit, când se consideră ritualul încheiat, ursarii primesc drept răsplată mălai şi bani, după puterea fiecăruia. Este bine a primi ursul în bătătură şi pentru că în felul acesta sunt protejate vitele şi, de asemenea, toţi puii animalelor.

SĂRBĂTORI
În calendarul popular, Ziua Ursului nu este singura sărbătoare în care Moş Martin este elementul principal. La început de februarie, de Stretenie, ursul scoate pentru prima dată capul din bârlog, prilej pentru cunoscători de a prezice cursul primăverii. La trecerea dintre ani, tinerii se costumau întruchipând urşi, apoi colindau pe la casele creştinilor alungând duhurile rele şi menind spor şi belşug. Toate aceste obiceiuri datează încă de pe vremea dacilor, peste ele suprapunându-se altele de sorginte creştină.

SIMBOLURI
Pentru că la sfârşit de martie există credinţa că urşii se puiesc, oamenii ţin sărbătoarea ca să le fie copiii graşi, sănătoşi şi puternici precum "stăpânii" pădurilor. Cu mai multă vreme în urmă, după ce se năştea un copil, era uns cu grăsime de urs după ce era îmbăiat pentru prima dată, ca să aibă zile şi să fie ferit de boli. Cei mai slabi cu duhul erau afumaţi cu păr de urs smuls de cei mai curajoşi.

Cei ologi sau suferinzi de diferite boli erau "rebotezaţi", primind un nume ce aminteşte de cel al ursului, astfel încât să primească puterile acestuia. Cei care se socotesc vinovaţi de vreun lucru înfăptuit în Ziua Ursului au grijă ca la lăsarea serii să lege un lanţ de coşul casei, pentru ca astfel, la nivel simbolic, să fie legată gura ursului. Tot în acest scop, femeile plămădesc copturi cu dovleac sau alte mâncăruri din dovlecii dolofani puşi la păstrare de cu toamna. Rulada de curcan cu dovleac este savuroasă şi poate fi pregătită o dată cu trecerea postului.


Miniruladă de curcan cu dovleac
Ingrediente: 800 g piept de curcan, 200 g caş, 100 g măsline verzi, 100 g pesmet, două ouă, 600 g dovleac pentru plăcintă, o lingură cu seminţe de muştar murate, 200 ml smântână, 100 ml iaurt, sare, piper, ulei de floarea-soarelui, pătrunjel.
Preparare: Carnea de curcan se spală, se scurge de apă, se taie felii subţiri şi se bat uşor cu ciocanul de şniţele. Se ung cu ulei, se condimentează şi în mijlocul fiecăreia se aşază câte o bucată de caş. Se presară pătrunjel tocat şi măsline, se rulează şi se prind la capete ca să nu iasă caşul. Se trec prin ou bătut, apoi prin pesmet şi se prăjesc în ulei până devin maronii. Dovleacul se curăţă de seminţe, se unge cu ulei şi se condimentează. Se aşază pe o tavă tapetată cu hârtie de copt şi se coace 15 minute în cuptorul încins. Smântâna se amestecă bine cu iaurtul, seminţele de muştar, sare, piper şi se serveşte alături de ruladele de curcan şi dovleacul copt.

● Reţetă redactată de Alina-Ramona Anghel