Postul este adeseori asociat cu viata calugareasca, pentru ca manastirea este spatiul in care obstea respecta cu strictete regulile acestuia.

Postul este adeseori asociat cu viata calugareasca, pentru ca manastirea este spatiul in care obstea respecta cu strictete regulile acestuia.

La Manastirea Cozia - unde am putut analiza mai de aproape comunitatea calugareasca - am remarcat cateva reguli pe care monahii le respecta la masa. In primul rand, locul in care se serveste masa, trapeza, este pictat cu scene biblice, cu diverse conotatii culinare, cum ar fi inmultirea painilor sau transformarea apei in vin de catre Iisus, Cina cea de taina. Masa incepe si se termina intotdeauna cu rugaciunea "Tatal nostru", incheiata cu binecuvantarea mesei de catre un preot calugar sau chiar de catre staret. Chiar daca nu este post, nu se serveste niciodata carne la masa obstii, cu exceptia pestelui din zilele de sambata si duminica si de sarbatori. In timpul mesei nu se sta de vorba, iar dupa ce rugaciunea finala a fost spusa, toti calugarii se ridica de la masa, parasind sala in liniste si cu smerenie. Doar la praznice obstea sta la masa alaturi de invitati. In celelalte zile, persoanele cazate in manastire mananca dupa ce au terminat monahii. In post, viata calugarilor se apropie de cea a adevaratilor isihasti.

Cateva idei despre isihasm

SALATA DIN MULTE LEGUME INGREDIENTE: o salata, 200 g morcovi, doua rosii, 200 g ciuperci din conserva, 200 g vinete, 200 g ardei capia, o jumatate de lamaie, ulei, sare, piper. PREPARARE: Vinetele si ardeii se coc pe un gratar. Morcovii se fierb si se taie fideluta. Intr-un castron se rup frunzele de salata, se adauga ciupercile, rosiile taiate in felii, ardeii copti taiati in fasii si feliile de vinete. Se stoarce zeama de la o jumatate de lamaie, se adauga uleiul si se presara sare si piper dupa gust.

In spatiul romanesc, incepand cu secolul al XIV-lea si pana in secolul al XVIII-lea, isihasmul si-a facut simtita prezenta de la calugari pana la domnitori, actionand in intreaga cultura romana, marcand iconografia manastirilor si politica voievozilor. Astfel, in secolul al XVI-lea, Neagoe Basarab scrie "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie", lucrare unica in literatura parenetica a Bizantului si a lumii rasaritene. El ii condamna pe egumenii si duhovnicii care spun ca "este grea viata calugareasca si suntem impovarati si cu multa greutate tinem credinta crestineasca si nu putem posti si sa stam pururea in rugaciuni si sa traim in pustietati si in pesteri".

Toate sfaturile lui Neagoe contin ideea dragostei de Dumnezeu: "Daca vom iubi pe Domnul din tot sufletul, harul lui Hristos va pogori asupra noastra de la atotputernica lui dreapta, si postul si rugaciunea si curatia si infranarea si smerenia si milostenia si ascultarea, pentru ca toate bunatatile din mainile lui sunt".