În copilărie, mama şi sora ei, Irina, Nini cum îi spun eu, despodobeau bradul de Crăciun prin luna martie. Nu, nu e o metaforă! Ele făceau întrecere cu verii lor, Cristi şi Cristina, care aveau casă în aceeaşi curte, al cui brad ţine mai mult. E adevărat că pe vremea aceea, pomul se împodobea în "camera cea bună", un fel de sufragerie, unde nu se făcea focul dacă nu aveau musafiri. Aşa că mama, Nini, Cristi şi Cristina îşi vizitau zilnic brazii, preţ doar de câteva secunde, pentru a nu îngheţa în camerele neîncălzite. Mama nu-şi mai aminteşte cine câştiga, dar cert este că Mărţişorul îi prindea cu bradul împodobit.
Îndulcirea cu miere
Oricât aş fi vrut, nu aş fi putut să repet experienţa mamei, pentru că eu am făcut bradul în camera în care mă joc zilnic, pentru a mă bucura mai mult de mirosul şi de frumuseţea lui. Dar cum acele lui au început din ce în ce mai mult să îi dea dureri de cap mamei, am hotărât ca la 13 ianuarie să scot globuleţele din pom. Tradiţia spune că despodobirea bradului se face la 6 ianuarie, de Bobotează, însă eu am vrut să îmi mai prelungesc magica plăcere a bradului verde. Nu aş putea spune că momentul despodobirii a fost printre favoritele mele, aşa că m-am gândit să îmi mai îndulcesc tristeţea cu... miere. Verdele bradului şi parfumul mierii mi-au amintit de o prăjitură savurată astă-vară în grădina mătuşii mele de la Havârna. Pe vremea aceea eram ceva mai mic şi mai nătâng în magii culinare, dar mi-am notat reţeta de la tanti Mărioara, aşa că sunt pregătit să o încerc în această zi de iarnă.
Energizant natural
Până la vârsta de 1 an n-am avut voie să simt gustul mierii. Însă cum am trecut pargul, ceaiul şi câteva deserturi făcute de mama au fost îndulcite doar cu miere. Cred că de aceea sunt vesel şi sănătos! Am auzit că în mitologie mierea era considerată simbolul iubirii. Apare chiar şi în Vechiul Testament, în descrierea Paradisului, unde curg râuri de miere. Este utilizată încă din Antichitate atât ca medicament, cât şi la ritualuri şi ceremonii. Este un puternic energizant natural, de aceea probabil mă simt excelent după ce mănânc ceva pe bază de miere. Răceală, tuse, dureri de gât, guturai, ulcer, arsuri, toate îşi găsesc remediul în reţetele naturiste cu miere. Combinaţia dintre scorţişoară şi miere se pare că este foarte reuşită pentru tratarea multor boli.
Bunătăţi dulci
Un cocteil de vitamine este hidromelul despre care aţi auzit cu siguranţă. Mama este experta, dar am negociat cu ea şi vă pot da reţeta ei: într-o sticlă de un litru se pun 6-8 linguri de miere polifloră, o jumătate de lingură de polen de albine şi se completează totul cu apă plată. Se închide sticla ermetic şi se lasă la macerat timp de două zile, la temperatura camerei, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Este o băutură cu un gust plăcut, slab alcoolizată, cu efecte stimulente şi tonice. Se consumă 2-3 pahare pe zi, de preferinţă pe stomacul gol. De asemeni, dulciurile mamei sunt divine. Ce să vă povestesc? Turtă dulce, baclava, nuga, banane cu miere, budincă de mei, lapte de pasăre, piure de castane, cremă de gutui? Toate îndulcite cu ingredientul minune! Vă mai spun o reţetă de prăjitură. Aveţi nevoie de două linguri de miere, un vârf de linguriţă de bicarbonat, 200 g făină, 4 linguri ulei, 20 g drojdie, 3 linguri marmeladă, 3 linguri nuci şi un vârf de linguriţă de sare. Mierea cu bicarbonatul se freacă într-o cratiţă pe aragaz, până ce mierea a devenit lichidă. Într-un castron se pune făina, apoi se adaugă mierea, uleiul, drojdia înmuiată cu puţină apă şi un praf de sare. Se frământă aluatul şi se lasă 30 de minute. Se împarte apoi în două, se întind pe rând două foi, se ung cu un strat subţire de marmeladă şi se presară cu nuci măcinate, amestecate cu puţin zahăr. Se rulează fiecare foaie, se aşază amândouă ruladele în tavă, se taie în felii groase de două degete şi se coc la foc potrivit.
Dacă v-am povestit despre prea multe dulciuri, vă recomand un gogoşar murat în oţet cu... miere!
Prăjitură "Tanti Mărioara"
Ingrediente: Pentru foi: 50 g unt, 2 linguri de zahăr, 2 linguri miere, 2 linguri lapte, o linguriţă bicarbonate, un ou, zeama de lămâie, făină cât cuprinde. Pentru cremă: 300 g frişcă, 200 g nucă măcinată, zahăr după gust.
Preparare: Se pun toate ingredientele cu excepţia bicarbonatului la topit totul într-un vas la foc potrivit. După ce se topeşte totul se pune la răcit. Apoi se adaugă un ou întreg, bicarbonatul stins în zeama de lămâie şi făină cât cuprinde, cât să iasă un aluat potrivit de tare. Aluatul se împarte în patru părţi egale şi se coc foile pe rând pe dosul tăvii de la aragaz. Foile se umplu cu frişca în care se adaugă nuca macinată şi zahăr după gust. De reţinut că foile pot fi făcute înainte cu 2-3 zile.