Prăjitura cu iubire a rămas în amintire

În copilărie, mama şi sora ei, Irina, Nini cum îi spun eu, despodobeau bradul de Crăciun prin luna martie. Nu, nu e o  metaforă! Ele făceau întrecere cu verii lor, Cristi şi Cristina, care aveau casă în aceeaşi curte, al cui brad ţine mai mult. E adevărat că pe vremea aceea, pomul se împodobea în "camera cea bună", un fel de sufra­gerie, unde nu se făcea focul dacă nu aveau musafiri. Aşa că mama, Nini, Cristi şi Cristina îşi vizitau zilnic brazii, preţ doar de câteva secunde, pentru a nu îngheţa în camerele neîn­călzite. Mama nu-şi mai aminteşte cine câştiga, dar cert este că Mărţişorul îi prindea cu bradul împodobit.

Îndulcirea cu miere
Oricât aş fi vrut, nu aş fi putut să repet experienţa mamei, pentru că eu am făcut bradul în camera în care mă joc zilnic, pentru a mă bucura mai mult de mirosul şi de frumuseţea lui. Dar cum acele lui au început din ce în ce mai mult să îi dea dureri de cap mamei, am hotărât ca la 13 ianuarie să scot globuleţele din pom. Tradiţia spune că despodobirea bradului se face la 6 ianuarie, de Bobotează, însă eu am vrut să îmi mai prelungesc magica plăcere a bradului verde. Nu aş putea spune că momentul despo­dobirii a fost printre favoritele mele, aşa că m-am gândit să îmi mai îndulcesc tristeţea cu... miere. Verdele bradului şi parfumul mierii mi-au amintit de o prăjitură savurată astă-vară în grădina mătuşii mele de la Havârna. Pe vremea aceea eram ceva mai mic şi mai nătâng în magii culinare, dar mi-am notat reţeta de la tanti Mărioara, aşa că sunt pregătit să o încerc în această zi de iarnă.

Energizant natural
Până la vârsta de 1 an n-am avut voie să simt gustul mierii. Însă cum am trecut pargul, ceaiul şi câteva deserturi făcute de mama au fost îndulcite doar cu miere. Cred că de aceea sunt vesel şi sănătos! Am auzit că în mitologie mierea era conside­rată simbolul iubirii. Apare chiar şi în Vechiul Testament, în descrierea Pa­radisului, unde curg râuri de miere. Este utilizată încă din Antichitate atât ca medicament, cât şi la ritualuri şi ceremonii. Este un puternic energizant natural, de aceea probabil mă simt excelent după ce mănânc ceva pe bază de miere. Răceală, tuse, dureri de gât, guturai, ulcer, arsuri, toate îşi găsesc remediul în reţetele naturiste cu miere. Combinaţia dintre scorţişoară şi miere se pare că este foarte reuşită pentru tratarea multor boli.

Bunătăţi dulci
Un cocteil de vitamine este hi­dromelul despre  care aţi auzit cu sigu­ranţă. Mama este experta, dar am negociat cu ea şi vă pot da reţeta ei: într-o sticlă de un litru se pun 6-8 linguri de miere polifloră, o jumătate de lingură de polen de albine şi se completează totul cu apă plată. Se închide sticla ermetic şi se lasă la macerat timp de două zile, la tempe­ratura camerei, agitându-se de 3-4 ori pe zi. Este o băutură cu un gust plăcut, slab alcoolizată, cu efecte sti­mulente şi tonice. Se consumă 2-3 pa­hare pe zi, de preferinţă pe stomacul gol. De asemeni, dulciurile mamei sunt divine. Ce să vă povestesc? Turtă dul­­ce, baclava, nuga, banane cu mie­re, budincă de mei, lapte de pasăre, piu­re de castane, cremă de gutui? Toa­te îndulcite cu ingredientul minune! Vă mai spun o reţetă de pră­ji­tură. Aveţi nevoie de două linguri de mie­re, un vârf de linguriţă de bicarbo­nat, 200 g făină, 4 lin­guri ulei, 20 g droj­die, 3 linguri marmeladă, 3 linguri nuci şi un vârf de linguriţă de sa­re. Mierea cu bicarbonatul se freacă în­tr-o cratiţă pe aragaz, până ce mie­rea a devenit lichi­dă. Într-un castron se pune făina, apoi se adaugă mierea, ule­iul, drojdia înmuiată cu puţină apă şi un praf de sare. Se frământă aluatul şi se lasă 30 de minute. Se îm­parte apoi în două, se întind pe rând două foi, se ung cu un strat sub­ţire de marmeladă şi se presară cu nuci măcinate, amestecate cu puţin za­hăr. Se rulează fiecare foaie, se aşa­ză amândouă ruladele în tavă, se taie în felii groase de două degete şi se coc la foc potrivit.
Dacă v-am povestit despre prea multe dulciuri, vă recomand un gogo­şar murat în oţet cu... miere!

Prăjitură "Tanti Mărioara"
Ingrediente: Pentru foi: 50 g unt, 2 linguri de zahăr, 2 linguri miere, 2 linguri lapte, o linguriţă bicarbonate, un ou, zeama de lămâie, făină cât cuprin­de. Pentru cremă: 300 g frişcă, 200 g nucă măcinată, zahăr după gust.
Preparare:  Se pun toate ingredientele cu excepţia bicarbonatului la topit totul într-un vas la foc potrivit. După ce se topeşte totul se pune la răcit. Apoi se adaugă un ou întreg, bicarbonatul stins în zeama de lămâie şi făină cât cuprin­de, cât să iasă un aluat potrivit de ta­re. Aluatul se împarte în patru părţi ega­le şi se coc foile pe rând pe dosul tăvii de la aragaz. Foile se umplu cu friş­ca în care se adaugă nuca macinată şi zahăr după gust. De reţinut că foile pot fi făcute înainte cu 2-3 zile.