Renascuta pe malul apei

Manastirea Vodita, din judetul Mehedinti, leagan al isihasmului romanesc

O cararuie stramta, dar asfaltata, ondulata dupa voia muntilor atat de batrani aici, ne duce catre manastire. Ii vedem turla inca de pe sosea. Viaductele - care in urma cu cativa kilometri ne-au facut sa ne minunam de vointa cu care fluviul a indraznit sa invinga muntii - si-au pierdut din vraja. Pe retina ni s-a intiparit turla inalta a Manastirii Vodita. Conform documentelor istorice, Vodita este cea mai veche ctitorie voievodala atestata documentar din Muntenia.

CTITORII. Sfantul Nicodim a fost cel care a adus spiritualitatea isihasta de la Muntele Athos pe pamanturile noastre. In peregrinarile lui, s-a oprit la Manastirea Hilandar, unde egumenul l-a primit ca "frate". Noul ucenic al Athosului invata aici temeinic limbile greaca si slavona, dar culege si multe invataturi din scrierile Sfintilor Parinti si ale scriitorilor bisericesti. Dorind insa o viata mai linistita, cuviosul Nicodim a plecat in ascuns de la Muntele Athos si a venit in regiunea Cladova, la locul numit Saina, in apropiere de Dunare (in fata orasului Drobeta). Impreuna cu ucenicii care s-au strans in jurul lui a ridicat acolo o bisericuta cu hramul Sfanta Treime.

SACRIFICII. In aceste imprejurari, cuviosul Nicodim a trecut in tinuturile invecinate din nordul Dunarii, pe pamant romanesc. Aici a ridicat o alta manastire, la Vodita, probabil pe locul unei asezari sihastresti mai vechi, ca un centru de aparare ortodoxa in fata propagandei catolice sustinute de Doamna Clara, mama vitrega a domnitorului Vladislav, cunoscut sub numele de Vlaicu Voda. Cea mai veche mentiune despre prezenta lui Nicodim in Tara Romaneasca este facuta intr-un hrisov al lui Vlaicu Voda, din anul 1372, prin care oferea o seama de danii manastirii Vodita, zidita si zugravita din indemnul lui Nicodim, "cu munca sa si a fratilor" si cu cheltuiala domnitorului. Prin acest hrisov, manastirea era inzestrata cu mai multe sate, vesminte si vase liturgice si e scutita de anumite dari catre domnie. Se randuia apoi ca manastirea sa devina o "samovlastie", adica o ctitorie de sine statatoare, fiind condusa numai prin propriul ei sobor - randuiala folosita la Athos, pe care cuviosul Nicodim o impune aici. Cu Manastirea Vodita avea sa inceapa desfasurarea vietii monahale in Tara Romaneasca.

In timpul sederii la Vodita, Nicodim a facut parte dintr-o solie trimisa la Constantinopol pentru a mijloci o impacare intre Biserica Ortodoxa Sarba si Patriarhia Ecumenica. Patriarhul Filotei a acordat atunci cuviosului Nicodim rangul de arhimandrit, cu dreptul de a sfinti biserici, daruindu-i si particele din moastele Sfintilor Ignatie Teoforul, Ioan Gura de Aur si ale mucenicului Teofil.

.

.

.

BORS DE PESTE

Se curata cam un kilogram de peste, de oricare ar fi el, caci aici, la Dunare, se gaseste de toate felurile. Se taie in bucati nu prea mari si apoi se presara cu sare dupa cum se stie ca este gustul mesenilor. Zarzavatul, care trebuie sa fie din plin - morcov, ceapa, rosii, ardei gras rosu - se toaca marunt. Apoi se pun toate intr-o oala cu apa rece, la fiert. Separat, se fierbe pana da in clocot un kilogram de bors. Cand este gata, se strecoara bine sa nu ramana nici o impuritate. Cand a fiert si zarzavatul, se ia borsul strecurat si se toarna peste el. Apoi, bulionul si pestele. Se mai fierb toate acestea inca un sfert de ora, ca sa mai dea o data in clocot. La sfarsit se adauga leusteanul tocat marunt si se serveste fierbinte.

.

.

VODITA NOUA In ianuarie 1991, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat reinfiintarea Manastirii Vodita ca manastire de calugari cu viata de obste, nu departe de locul unde se afla ruinele manastirii vechi. In perioada 1991-1995 s-a construit aici un impunator corp de chilii, in care se afla staretia si trapeza. Tot in anul 1995 s-a inceput executia unei frumoase biserici de lemn, la realizarea careia au fost preluate si unele elemente din stilul traditional maramuresean. Incepand din anul 1997, staret al Manastirii Vodita este preotul Ioanichie Nicolaiescu.

TRAPEZA Bucataria din spatele trapezei am zarit-o doar un moment, cand maicuta care le gateste calugarilor a deschis geamlacul ce face legatura cu trapeza, pentru a da bolurile cu mancare. Ciorba de peste, peste prajit cu orez si o prajitura de post. Parintele Ioanichie spune ca la Manastirea Vodita nu se mananca decat carne de peste, legume si fructe. Totul tine de curatenia spiritului. Si pentru ca stiam acest lucru, pe tot parcursul mesei mi-a fost teama sa nu fac vreo greseala, sa nu spun ceva care sa intineze curatenia acestui loc.

.

.

CARTEA CARE A RAMAS

Cuviosul Nicodim n-a fost numai un bun organizator al vietii calugaresti, ci si un temeinic cunoscator al Sfintei Scripturi. Prin anii 1404-1405, cuviosul Nicodim a caligrafiat pe pergament un frumos Tetraevangheliar in limba slavona, fiind primul manuscris cu data sigura, scris pe teritoriul tarii noastre. Este un manuscris de o mare frumusete artistica, cu multe podoabe (frontispicii, initiale, titluri cu litere aurite), cu o ferecatura in argint, pe care sunt redate Rastignirea si Invierea Domnului. Se crede ca acest frumos manuscris a fost copiat la Manastirea Prislop, unde se retrasese, in dorinta de a trai in si mai mare singuratate. Pentru viata sa sfanta a fost invrednicit de Dumnezeu cu darul izgonirii duhurilor necurate si al vindecarii neputintei omenesti. Cronica vremii aminteste ca a trecut prin foc fara sa se arda sau ca a vindecat multi bolnavi. Pentru minunile sale si pentru multele osteneli intru slujirea lui Dumnezeu si a credinciosilor, Sfantul Nicodim este praznuit cu evlavie in fiecare an la 26 decembrie, a doua zi de Craciun, cand este si sarbatoarea numita Soborul Maicii Domnului. Sfintele sale moaste au fost asezate in mormantul pregatit de el in biserica. Din cauza vitregiei vremurilor, mai tarziu, moastele sale au fost asezate la un loc tainuit. O mica parte din ele s-au dus in Macedonia, iar degetul aratator de la mana dreapta se pastreaza in Biserica Manastirii Tismana.