Dupa atata potop si frig, ce-ar putea sa ne mai indulceasca si sa ne incalzeasca pe dinauntru? Stau infasurata intr-un pled, cu urechea cercand sa prind nu zgomotul ploii pe tabla, ci cantecul ei⦠Parca un firicel de melodie se distinge sub rapaitul ei si melodia asta ma trimite inapoi, cu gandul la o excursie de cateva zile in Muntii Neamtului, masina inotand prin ploaie si prin noroiul drumului insotit de frunze uriase de brustur⦠Ne intorceam de la una dintre manastirile uitate de lume, departe, spre Ardeluta⦠Drepti sub valul de apa, nemiscati, in lungile lor balonzaide verzi, monahii-ciobani isi stransesera oile in preajma⦠Blanzi pastori, nerazvratiti si neintreband cerurile de ce atata pedeapsa se avanta peste lume!? Ori era doar un planset fara zagaz?
Lasasem in urma monahii-ciobani, si oile lor, si intrebarile toate, caci se intrevedea drumul pietruit, apoi cel asfaltat si mai pe urma satele de munte, prin care inaintarea ni se parea acum mai lesnicioasa. Dupa ore diluviene, camera calda a pensiunii din Vanatorii lui Creanga ni se paru o oaza de caldura si lumina. Gazda ne intampina cu un zambet larg, de ne-am zis ca potopul fu numai inchipuire⦠Abia ce puseseram pe noi haine uscate, cand dinspre cuhnii ne potopi aroma placintelor calde. Mama Ana intra cu ele aburinde, sub servetul curat, si cu chemarea cea buna: "Apoi, iaca-ta ca v-am adus sa va mai incalziti nitel si âmnevoastra!". Placinte cu smantana, ca acasa la Nica al lui Stefan a Petrei.