Reteta de suflet

"In tineretea mea, painea era mai gustoasa", imi spune tanti Ioana Nastase, de la Moara Vlasiei

Duce cu sine amintirile din sapte decenii de viata si mai bine. Unele, amintiri cu aroma de paine. "In tineretea mea, painea era mai gustoasa", imi spune tanti Ioana Nastase, de la Moara Vlasiei. "Coceam o data sapte paini, sa ajunga pentru o saptamana. Paini de cate trei kilograme fiecare. Aveau coaja gustoasa si ne placea sa o rupem cat era calda, abia scoasa din cuptor. O rupeam si vedeam cum iese din ea… sufletul painii. Aburul acela care se ridica spre cer, se ducea la Domnul. O inveleam dupa aia cu un prosop curat, sa se inmoaie, dar sa nu se incruzeasca. Se facea pufoasa si ramanea asa toata saptamana". La Moara Vlasiei nu mai e moara de mult. Ori, mai bine zis, sunt doua, dar is in paragina. Din "cea veche", de-acum un veac jumate, a mai ramas doar axul rotii, in stufaris. "Cea noua" e numai zid cu ferestrele sparte. Intreb de ce ii zice satului cum ii zice. "Legenda spune ca pe la 1860 era aici o moara de apa, pe Cociovalistea, printre plauri. Dar era o moara saracuta, prapadita. Se ducea omul acolo cu cate un saculet de boabe pe umar. Satului i-a zis mai intai Moara Saraca. Mai pe urma i-au schimbat numele in Moara Vlasiei, dupa codrii cei batrani", ma lamureste viceprimarul, Gheorghe Lefter.

Moara nu mai e in sat. Nici cuptoare din cele vechi, de coceai painea pentru nunti in ele, nu mai sunt prea multe. "Noi am avut unul, dar l-am stricat anul trecut. Mai are acu’ Maria Lazar, a lu’ Placintaru", ma-ndruma tanti Ioana. Ea nu mai are cuptor. Nici test. Cine sa mai faca azi painea la test, ca odinioara? Si-apoi, ce paine se mai cocea pe-atunci!!! Paine cu malai… "Toamna, cand se facea spuma la vin, luam din spuma aia, si o amestecam cu malai, si faceam turtite, de le uscam. Pe urma, cand voiam sa facem paine, muiam turtitele cu apa, faceam si o mamaliga si-o lasam sa se raceasca si-n mamaliga aia lasam turtele sa dospeasca. Dupa aia, amestecam faina de grau cu mamaliga dospita si cu sare, si framantam, si asa faceam painea… Iar cine voia, dospea painea cu maia; maiaua era un cocolos din aluatul pentru paine, care se punea la uscat si cand voiai sa faci paine il inmuiai si il foloseai in loc de drojdie". "Azi" - mai zice si gospodarul satului - "s-au schimbat vremurile. Taranul duce graul la moara si nu mai ia faina, sa-si faca painea lui. Ia bani si cu banii paine de la brutarie…"