Reteta de suflet

"Stiu ca nu-i gospodina la noi pe lunca sa stie a gati mancare de stiuca mai bine decat Efrim! Efrim Gonta, zis… Stiuca!" Nu pot sa nu remarc jocul de cuvinte al dunareanului care sta acum dinaintea mea. Iscodesc cam care ar fi "bunataturile" pe care le stie pregati abia numitul Efrim si mi se raspunde: "Da’ n-ai vrea dumneata sa vii cu mine pan’ la el, si te-a lamuri…" Mai zice ca tocmai ce s-a despartit de el la Ostrov, unde "Stiuca" a prins vreo cateva mandreti de stiuci, din care "’ne-sara" o sa faca niscaiva ficatei prajiti in unt si inabusiti in vin. Simt cum se rascoala sucurile gastrice numai gandindu-ma la specialitatea lui Efrim si chiar daca nu-l cunosc, stiu ca (na, ma apuca si pe mine cheful de joaca!) mi-l voi face repede prieten cand ii voi zice de cele douazeci si cinci de retete de stiuca umpluta pe care le am in agenda mea culinara.

Aprigul hrapitor cu carne dulce a starnit multe ambitii printre pescarii dunareni cu veleitati de bucatari si nu cred ca exista alt loc in lume unde sa fie atat de apreciat pentru fiecare dintre "bucatelele" lui - caci aici, in Sud, stiuca se face cu sos de rosii ori inecata in vin, in aspic sau afumata, tot din ea se prepara o ciorba de sa-ti lingi degetele, zacusca, sarmale si orice vei mai fi vrand. Iar icrele de stiuca sunt o minunatie.

Dar ce fac eu acum elogiul stiucii! Fara sa stim cand, am ajuns deja in oras, dinaintea unei porti de fier, vopsita in verde, iar insotitorul meu negocieaza prezenta noastra la masa ce tocmai se pregateste. Am norocul sa asist chiar la momentul in care Efrim zis Stiuca prepara stiutii lui ficatei de stiuca. Din pestele care sa tot aiba vreo doua kile, a scos mai intai matele, cu tot cu ficatul pe care-l elibereaza de "murdarii" si de basicuta violacee care ascunde fierea. Face asta cu toate stiucile aflate "in dispozitiv" si cum recolta zilei a fost strasnica, si ficatii sunt destui sa sature patru oameni. Pune intr-o tigaie trei linguri mari de unt. Cand untul incepe a sfarai, face focul mai mititel si adauga ficatii de stiuca. Presara sare, piper si toarna deasupra un paharel cu vin. Intoarce acum ficateii pe-o parte si pe alta, cu o spatula de lemn, avand grija ca nu care cumva sa-i zdrobeasca. In 2-3 minute sunt gata. Cateva fire de marar, cativa stropi de zeama de lamaie… nu e nevoie de nimic mai mult. "Nu-i nici o scofala…", imi zice Efrim. Se refera, evident, la pregatitul mancarii, fiindca dupa prima inghititura imi dau seama ca e "ceva de capul" ficateilor de stiuca.
Sunt deliciosi!