Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
EDITORIAL
 |
Plecaseram de la Bacau cu gandul sa fim acolo la hramul bisericii, despre care legenda zice ca s-a construit din lemnul unui singur stejar. Hramul - o spune si numele - este Intrarea Maicii Domnului in Biserica, sau Ovidenia, sau… ca acolo, in sat: Vovidenia. Cineva, un specialist de la "Patrimoniu", ne dadea din cand in cand cate o informatie. Despre cele peste doua veacuri de vietuire. Despre imbinarea originala a boltii de lemn. Despre pridvor, despre batranele "talpi" ale bisericii. Si biserica se mai inalta o data in inchipuirea noastra, din cuvinte mai intai, apoi din dangat de clopot. Si abia tarziu, cand urcusul se implinise pe jumatate, o vazuram aievea - nu vedenie - strapungand ceata laptoasa cu trupul ei de lemn varstnic. Pridvorul, plin. Si curtea, plina. Evlavia simpla a omului de la tara consonand cu sfintenia locului. Cantarile bisericesti invaluira totul, si oameni si zidire, si noua ne paru ca, fie si numai pe durata acelei sfinte slujbe, pasiram o data cu Fecioara Maria copil, in Raiul in care nimeni pana la ea nu mai patrunsese de la izgonirea celor dintai oameni.
Ziua aceea, atat de frumoasa in curatenia ei, mai poarta o amprenta la fel de simpla si de sincera. Gustul fara egal al unei plachii de crap, facuta in cuptorul cu lemne al unei case batrane. Pestele cu carne dulce, aromat numai de un praf subtire de piper, odihnind pe patul de ceapa cu rosii, prin care se ratacisera, cine stie cum, cateva felii de lamaie si o mana de patrunjel uscat, faramat intre degete, degetele care dimineata implinisera semnul crucii. Si oamenii acelei case, in haine curate, de sarbatoare. Si casa, cu podele din blani de lemn, late, acoperite de covoare tesute, cu flori, si cu pasari, si cu arborii vietii. Si lavitele de scandura, cu lavicere in dungi rosii si negre. Si muscatele din fereastra, cu ultimele flori ale anului deschise luminii…
Dezlegare la peste
Semnificatiile postului crestin sunt, inainte de toate, legate de practica religioasa. Si totusi postul in sine nu este specific doar crestinilor. Sa ne gandim ca Strabon face referiri la Zamolxis si la preotii daci care erau vegetarieni. Toate cercetarile medicinei moderne au concluzionat ca, asa cum este structurat postul in crestinism, el vine in intampinarea unor nevoi reale de echilibrare a functiilor organismului. Postul Pastelui, Postul Craciunului - si intre acestea alte posturi de intindere mai mare sau mai mica ori posturile asa-zise personale, de o zi sau doua pe saptamana, echilibreaza ciclul alimentar pe unitati de timp mai mici. Cum se face ca, fara a afirma explicit asta, randuielile crestine ale postului raspund unor comandamente care tin de sanatatea fiecarui individ, pana la urma? Chiar si aceste dezlegari la peste au un rol bine definit, si nu doar in registrul religios. Caci trebuie sa gandim si astfel: Pestele nu este doar un simbol histologic, cuvantul ichthyos este interpretat de crestini drept o idiograma a expresiei Iesous CHristos THeou Yios Soter (Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Mantuitorul). El este si aliment. Hristos, dupa Inviere, a mancat peste si mai inainte tot cu peste hranise multimea care il urma. De aceea, pestele devine si simbolul mesei euharistice, unde apare adesea insotit de paine. Poate, stiind acestea toate, am intelege mai bine ce inseamna aceste cuvinte: dezlegare la peste.
