Cu papucii prin desert.in cautarea retetei perfecte

Cu papucii prin desert.in cautarea retetei perfecte

Pentru ca nu-i suficient ca deja ma doare ficatul dupa ce-am vazut fotografii din caravana de anul trecut (de ciuda ca n-am fost acolo!), domnul G...rard LuIon, vinovatul principal pentru abia infloritul meu icter mecanic, dar si pentru caravana cu pricina, mi-a rasucit cutitul in rana! Ca sa plece mai impacat, cu cateva zile inainte de a da lumii papucii (prin desert, fireste!) m-a invitat la un pahar de vorba si-o duzina de povesti dupa care sa te lingi pe degete. Iar eu, ca sa nu sufar singur, ti le pasez tie mai departe. Iar de te-apuca si pe tine ficatul, da-i cu ceai hepatic!

"In cultura franceza, gatitul are semnificatii ce depasesc asigurarea supravietuirii, pe care o identificam de multe ori cu sintagma «painea zilnica»", incepe bland Gerard, desi pe mine ma cam inteapa deja in dreapta. "E o chestiune chiar culturala. Pentru mine, o data ce am o sotie romanca, si care in plus este si o mare amatoare de vinuri, branzeturi, fructe de mare, amestecuri «sal...-sucr...», care pentru mine sunt baza culturii culinare franceze, chestiunea asta capata si o dimensiune practica. E o placere sa gatesc pentru un astfel de om", adauga dupa o pauza. Cu ochi de chirurg, compara cateva scule de bucatarie. Alege si-si reia lucrul.

BUREBISTA, LE CHEF. "Dar dovada suprema a importantei culturii culinare in viata francezilor a fost atunci cand sotia mea a cerut cetatenie franceza", prinde a-mi povesti plin de seriozitate Gerard. Dincolo de ton ghicesc o istorioara amuzanta.

"Consulul Frantei de atunci a intrebat-o ce-i place mai mult din bucataria frantuzeasca. A raspuns, fara ajutorul meu, «vinuri si branzeturi»… Raspunsul a fost cel asteptat. A primit cetatenia!"

"Daca ar fi spus «un sprit de Chablis alb» - si exista cineva la Timisoara care indrazneste sa faca asta cu unul dintre cele mai bune vinuri de pe planeta - ar fi fost data afara pe loc!", spune si nu se poate abtine de la un zambet. "Pentru mine insa, experienta a fost mult mai grea", continua redevenind serios. "Pentru a deveni cetatean roman mi s-a cerut sa cunosc etnogeneza romanilor de pe vremea lui Burebista. Am zis ca nu stiu decat ca exista un restaurant cu numele asta, dar ca asta nu dovedeste ca omul ar fi fost si-un bun bucatar. Si-asa am ramas eu numai cu cetatenia franceza!" Mor de curiozitate sa stiu cati dintre ai nostri, dac-ar fi luati la intrebari, ar putea raspunde. Orice! Asa ca, mucles!

Franta si Africa, pe o farfurie

LA-NCEPUT A FOST SALATA. "Primul lucru pe care mi-l amintesc atunci cand vine vorba de bucatarie este salata de rosii a bunicii mele", continua cu nostalgie G...rard LuIon. Si-mi amintesc ca era si foarte simpla. Rosii, usturoi, mustar, obligatoriu de Dijon, ulei de masline... Si patrunjel, pe care aveam sarcina sa-l recuperez din gradina pe care bunicul meu o avea. Si cel mai important, otet din vin rosu de la Orleans, orasul meu natal. Imi placea s-o privesc pe bunica mea trebaluind in bucatarie. Dar aici puteam doar sa privesc..." Pauza dramatica. "Cu totul altfel stateau insa lucrurile cu cealalta bunica a mea", subliniaza. "Aici am avut prima experienta serioasa, adica m-am apucat efectiv de gatit. Si-a fost un tort de lamaie. Nu cred ca aveam mai mult de 13 ani si m-am apucat sa-l fac, pentru ca-mi placea atat de mult gustul acestui tort, incat mi-era ingrozitor de greu sa mai las cate ceva si celorlalti. Asa ca bunica mea mi-a dat repede solutia: «Daca vrei ceva, fa-ti singur!». Cred ca e cel mai bun sfat pe care l-am primit. Altfel nu stiu daca m-as fi apropiat de gastronomie atat de curand. In orice caz, nu mai mult decat orice francez. Vorba asta ar trebui tinuta minte. E de folos in viata!" Vad asta uitandu-ma cum gateste. A! Si nu gusta! Intreb...

CUISINE AMBIENTALE. "Dar daca ar fi sa ma definesc ca «bucatar», primul lucru pe care l-as spune ar fi ca functionez numai cu instinctul. Simt ca vreau asta, ca-mi trebuie asta. Cand am musafiri ma gandesc impreuna cu sotia ce se potriveste cel mai bine oaspetilor nostri, ce preparat le-ar face cea mai mare placere. Si in ce stare de spirit sunt ei! Bucataria frantuzeasca nu este numai mancare, este si prezentare. Conteaza enorm cum este aranjata masa, cine sunt musafirii... Trebuie sa te gandesti si la culoare, la ce ai in jurul tau, la sezon..." Iar eu deja imi imaginez minuni...

"Degeaba faci kilograme de mancare nemaipomenita daca instalezi oamenii intr-un loc decorat kitsch, obositor pentru ochi, apasator!", adauga aproape revoltat. "Omul trebuie sa aiba pofta de mancare numai vazand prezentarea mesei. Daca ii «ploua in gura» la momentul asta, batalia e castigata!" Inseamna ca pe mine m-a castigat deja... Si eu care credeam ca pe mine nimeni nu ma face din vorbe! Ce-nseamna, dom’le, sa traiesti cu iluzii...

RAFINAMENT. "Dar eu prefer simplitatea. Apreciez mai mult lucrurile simple, dar gustoase si de efect. Reteta mea preferata este, prin urmare, foarte simpla, dar, ce-i drept, un pic cam scump de preparat in Romania din pricina raritatii ingredientelor. Este vorba de «Crevettes saut...es au Pastis». Pui crevete intregi intr-o tigaie cu putin ulei de masline si calesti pana cand crevetele incep sa-si schimbe culoarea. Adaugi piper, usturoi si patrunjel tocat marunt, lasi un pic si, inainte de a opri aragazul, torni o jumatate de pahar cu Pastis, un fel de lichior de anason. Dupa ce stingi aragazul, dai foc lichiorului si-l lasi sa arda complet. Se serveste obligatoriu cu lamaie alaturi, cu paine frantuzeasca proaspata, bagheta si unt semi-sarat. Ca sa fie totul ca la carte, sau, ma rog, pe gustul meu, nu trebuie uitat paharul cu vin alb, sec si rece.

Am s-o pregatesc in timpul raidului «Cu Papucii prin Desert», pentru ca toate ingredientele se gasesc in zona, in Maroc, Mauritania, Senegal, pana si paine frantuzeasca, toate sunt foarte proaspete si ieftine. Am facut-o si-n trecut si am sa repet experienta si anul asta de dragul noilor nostri colegi de caravana." Sincer, nu prea mi-l imaginez asezat la o masa de taximetrist, cu ziarul pe capota masinii, cu sau fara o camila, salivand de pofta prin preajma.

UN GRATAR LA DAKAR. "Pai, nici n-o sa fie asa", ma asigura G...rard. "Pentru ca in desert devii specialist in gratare. Unii se pricep chiar foarte bine la asta, mai ales mecanicul nostru, Gigi Gavrila. Dincolo de asta, inveti sa mananci nisip! Este atat de fin, incat se vara peste tot! Dar te obisnuiesti. Vorbind insa serios, trebuie spus ca in general bucataria din zonele de desert si de savana este bazata pe ceapa, carne, orez, ardei iute, toate gatite deasupra unui foc de lemne. Iar acolo, din nimic, oamenii fac minuni culinare, sanatoase si, nu in ultimul rand, foarte gustoase. Deja mi-e pofta de o mancare traditionala senegaleza, «Poulet Yassa», ieftina si foarte usor de facut. Ai sa vezi." O sa vad eu, ca nu prea stiu cum ii zice pe romaneste. Dar parca nici n-as lua dictionarul sa caut. Rafinamentului frantuzesc tot in franceza ii sta cel mai bine sa-l strigi!

PROIECT DE PLACERE "Raidul Bucuresti - Dakar, care pleaca la 24 septembrie din Romania si ajunge la Dakar la 15 octombrie, e singurul lucru la care ma pot gandi acum, desi ultima perioada a fost dominata de un proiect pe care-l am in China de un an, infiintarea unei firme de software, Kepler China. Poate ca si din pricina asta visam deja la un Bucuresti - Beijing in 2008. Dar deocamdata ne preocupa ca raidul "Cu papucii prin desert" sa-si atinga scopurile. Unul dintre ele este sa aduca un alt nivel de relatii intre Senegal si Romania, dat fiind faptul ca astfel se va incepe un parteneriat intre Ministerul Invatamantului de aici si Ministerul Justitiei de acolo. Totul va fi pus sub egida Organizatiei Internationale a Francofoniei si a Ministerului Afacerilor Externe din Romania, ceea ce va conferi actiunii noastre o mai mare anvergura. In rest nu-mi doresc decat sa ne-ntoarcem cu totii sanatosi acasa."

PUI YASSA Senegal INGREDIENTE: un pui, 4 lamai, 3 cepe, sare, piper, un ardei iute tocat, otet din vin rosu, doua linguri cu ulei de arahide, apa. PREPARARE: In ajun, taiati puiul in patru, puneti bucatile pe un fund din lemn si bateti-le pentru a fragezi carnea. Intr-un vas adanc puneti sare, piper si ardei iute. Turnati deasupra sucul lamailor si adaugati o cantitate egala de otet din vin si ulei de arahide. Tavaliti bucatile de carne si cepele taiate in felii mai groase. A doua zi, prajiti pe gratar bucatile de pui. Intr-o tigaie, puneti 4-5 linguri cu ulei de arahide si asezati-o pe foc. Cand uleiul este cald, caliti aici feliile de ceapa, fara a le lasa sa se rumeneasca. Adaugati marinada, puiul fript si o cantitate mica de apa. Lasati sa fiarba 10 minute. Ca garnitura, puteti folosi orez fiert in apa.