Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Copilăria mea era plină de regionalisme. Asta și pentru că vacanțele școlare mi le-am petrecut în satele bunicilor, despărțite doar de apa Tazlăului, peste care fusese aruncată o punte lată, susținută de stâlpi groși de fier. Zvârlugă, cum eram la anii ăia, mi se pusese și-un nume pe măsură: gârițuș de pe Tazlău... adicătelea un peștișor nu mai lat decât degetul, care se zbătea fără hodină, iar când se-ntâmpla să-l prinzi, cu mâinile goale, te-nțepa ușurel, ca să te convigă să-l arunci înapoi.
Nu, nu o rețetă de pește am de gând să vă dau. Dar tot despre vară, vacanță și bunici e vorba. Și despre blidul cu zamă de „păstări”. Cum, nu știți ce-s „păstările”? La mine acasă așa se zicea la fasolea verde de arac, culeasă pentru o supă sau o ciorbă bună, taman în inima verii. Ruptă de pe arac și spălată în apă rece abia scoasă din fântână, fasolea verde era ușor de preparat și gata la vreme pentru masa de prânz, când aveau să se întoarcă bărbații casei de la cosit. Cum se prepară? Iată rețeta bunicii, așa cum mi-o aduc aminte:
Vezi mai multe rețete AICI - Marea Carte de Bucate
Te-ar putea interesa și Rețeta zilei de joi. Alivenci ca la Humulești (rețeta Smarandei, mama lui Ion Creangă)
Fasolea verde se ciupește ușor la capete și se rupe în două (așa va fierbe mai iute). Se pune la fiert, ......................................
Citește rețeta pe ANTENA SATELOR
Citește pe Antena3.ro
