Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Recunosc că auzisem o mulţime de poveşti despre Adrian Sărmăşan şi despre "Prinţul Vânător" atunci când am ajuns întâia oară la Turda. O întâmplare a făcut să revin în orăşelul transilvan de câteva ori pe sfârşit şi început de an, aşa că o dată mi-am zis să nu mai ocolesc locul şi să încerc să înţeleg de ce toată lumea îmi spunea că, dacă-l voi cunoaşte, nu voi ezita să-l admir, pentru pasiunea şi obstinaţia cu care şi-a împlinit un vis: acela de a avea un castel. "Prinţul" Adrian Sărmăşan şi-a construit un "castel" în inima Turdei – gândit, în bună măsură, ca hotel de patru stele, restaurant şi spaţiu pentru desfăşurarea de concerte folk, iar acum, pe Valea Vântureţului, la Poarta Apusenilor, ridică un mic domeniu pentru "Prinţesa din Carpaţi", soţia sa, Csilla Imola Sărmăşan. "E sublim să reuşeşti. E sublim să reuşeşti acolo unde este greu, în ţara ta", mi-a mărturisit artistul, care recunoaşte că pe la jumătatea anilor '90 cochetase cu ideea de a pleca din ţară. Dar a rămas şi, în 1997, a început construcţia castelului ("ăsta a fost visul meu din copilărie: să construiesc un castel, căruia să-i desenez eu arhitectura") şi şi-a creat un blazon. Scutul are o cruce ortodoxă care delimitează, într-un fel, planurile. În partea stângă sus se află coiful unui cavaler, tigrul, care-l reprezintă pe stăpânul familiei (Adrian Sărmăşan e în zodia Tigrului de apă). Jos, în dreapta, se regăseşte scorpionul ("semnul zodiacal al consoartei mele"), iar în stânga e semnul Vărsătorului, care-l reprezintă pe Adrian Jr. "Suntem uniţi prin credinţă, prin această cruce, iar dedesubt se află deviza noastră, în limba latină, «Semper vincit», adică: «Întotdeauna învingător»". Artist şi poet, Adrian Sărmăşan iubeşte deopotrivă arta gastronomică: "Încă de când eram mic, tatăl meu m-a învăţat să tai porcul, să gătesc. Pentru restaurant, eu am creat meniul. Îmi plac bucatele tradiţionale. Cele vânătoreşti mă incită, pentru că e carnea mai aţoasă şi trebuie să stăpâneşti secretul ca să devină fragedă şi să arate bine în farfurie".
Regatul gusturilor
Prinţi din vis şi regi la masa lumii adevărate... Oameni simpli, oameni care îndrăznesc să-şi trăiască viaţa de parcă ar fi stăpânii lumii. Pe toţi îi leagă o pasiune comună, cea pentru bucătăria adevărată, fie că este vorba despre gastronomia noastră tradiţională sau "la haute cuisine". Atunci când bucătăreala nu este o corvoadă de fiecare zi, ci ştiinţă, artă, pasiune, iubire – ei, bine, atunci toţi suntem regi peste micul (marele) regat al gusturilor. Asta e tema din această săptămână a Jurnalului de bucătărie. Acesta este punctul de unde vă ispitesc să începeţi lectura paginilor care urmează.
