Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Aseară după ce m-am "delectat" cu ştirile şi aveam impresia că-mi va curge apa din tavan, sună telefonul. Era Paula, vecinica. Mi-a zis să deschid uşa că vine pe la mine. Deschid şi apare în prag cu un borcănel. În borcănel avea dulceaţă de zmeură. Făcută de ea! Mă împinge în bucătărie, aprinde lumina şi ridică borcanul ca să-i admir culoarea.
- Dragă, nu-i culoarea normală şi, pe lângă asta, e prea deasă. Ce-i, gem sau dulceaţă?
Paula mă priveşte perplexă. Înţeleg repede că se aştepta s-o laud. Aş! Eu nu laud aşa ceva.
- De ce n-ai venit să-ţi arăt cum se face? Asta este o dulceaţă foarte pretenţioasă. Dacă nu ţii cont de fructe, rişti să le terciuieşti şi să se împrăştie în sirop. Pe lângă asta, ai ars siropul. Are culoare arămie. Şi o trag, în jos, pe scaun. Uite cum facem: mâine, mergem la piaţă, cumpărăm zmeură şi o facem împreună. Pe asta, o consideri gem şi o papi pe pâine prăjită cu unt. Ah! Bine că mi-am adus aminte, facem şi nişte felii de pâine prăjită cu usturoi şi... unt cu alte alea.
Faţa i s-a mai înseninat şi, ca s-o îmbunez i-am rupt pe farfurie o roşie mare şi i-am dat nişte hamsii mititele sărate, ţinute în ulei. De mult timp nu mai văzusem aşa roşii bune, ca cele pe care le luasem pe la prânz la o precupeaţă. Erau grase şi, atunci când le rupeai, li se vedeau bobiţe pline de suc, aşa cum erau cele pe care le mâncam când eram copil. Dulci şi pline de suc, răcoritore şi parfumate. I-am arătat Paulei bobiţele şi am pus-o să inspire adânc parfumul. A mâncat şi am trimis-o la culcare. I-am promis că vin s-o iau.
LA PIAŢĂ
A doua zi, ne-am dus glonţ la un vânzător de zmeură, care aranja marfa sub formă de grămadă cu moţ. Mi s-a părut proaspătă. Am gustat-o. Era dulce şi tăricică. Am cumpărat pentru mine un kilogram, cu 10 lei şi ea, la fel. Am luat şi câte două kilograme de zahăr, cu 2,77 lei kilogramul, ea, la fel. Apoi, am tăiat-o repede ca să nu cumva să ne vină vre-o idee şi să cumpărăm ceva. Aveam mâncare, aşa că nu cumpăr nimic!
De cum ajungem acasă, scot cele două cratiţe, doar atâtea am pentru dulceţuri, şi le spăl. Pe Paula am pus-o să-şi trieze zmeura, adică să aleagă cele mai tăricele şi să le pună într-o farfurie adâncă şi-ntr-un castronel pe celelalte. Le-am ales şi eu pe ale mele. Fiecare a obţinut câte o farfurie şi jumătate de fructe bune de dulceaţă, restul, adică puuuţine, pentru mâncat cu zahăr sau aşa... natur.
Pentru că aveam o farfurie cu moţ şi jumătate, fiecare a pus în cratiţa ei câte un kilogram şi jumătate de zahăr. L-am cântărit din ochi. Am dat drumul la aragaz, la foc potrivit, am pus câte un pahar şi jumătate de apă, la zahăr. Un pahar de 250 ml, adică 375 ml apă la un kilogram şi jumătate de zahăr. Aşa m-a învâţat mama mea!
Paula mă urmărea şi încerca să facă întocmai. Din când în când îşi ştergea transpiraţia de pe frunte şi schimba spumiera dintr-o mână în alta.
SE FACE DULCEAŢA!
Curând, siropurile noastre începură a dănţui în cratiţe. Le luam spuma şi când am constatat că s-au cam îngroşat le-am tras deoparte şi am pus zmeura, amestecând uşor. Le-am dat iar la foc, încurcându-ne în timp ce aranjam cratiţele pe ochiurile aragazului. Paula a pufnit în râs şi atmosfera s-a destins brusc.
M-a întrebat de unde ştiu reţeta. I-am zis că de la mama şi i-am promis că am să i-o dau şi ei. Dar, mai întâi trebuie să facem dulceaţa. Amestecam uşor ca să nu se prindă dulceaţa.
- Vezi? A fiert destul. Încerc acum să văd dacă-i bine legată. Vezi, îi zic eu, trebuie să se ţină uşor de farfurică şi asta e bine. Lasă focul mic! Îi punem acum sarea de lămâie, aproape o linguriţă la cantitatea noastră, amestecăm uşor, gustăm şi dacă nu e suficient de acrişoară, mai punem un vârf de linguriţă, amestecăm iar şi o dăm la răcit până mâine când o punem în borcane. Siropul şi-a schimbat uşor culoarea, s-a decolorat puţin.
Paula se uita la fructele întregi, neterciuite care înotau în siropul rozaliu-transparent. Inspiră mirosul unic de zmeură şi izul dulce-acrişor emanat de sirop şi-mi zise:
- Dacă-mi ies trei borcane de 340 g, sunt cineva! Mă duc să mă laud la toată lumea. Da, îmi daţi reţeta ca să mi-o copiez?
I-am zis să vină a doua zi după dulceaţă. I-am dat reţeta şi i-am atras atenţia să n-o mototolească şi să n-o rupă, pentru că e scrisă de mama. A plecat cu jumătatea aia veche de hârtie "velur", subţine şi îngălbenită, pe care abia se desluşesc literele bătute la maşină şi a zis:
- Numai tu ne-ai salvat!
MENIU DE DULCE
Ce-ai cumpărat de la piaţă
Zmeură 1 kg. x 10.00 lei = 10.00 lei
Zahăr 2 kg. x 2,77 lei = 5,54 lei
Total = 15,54 lei
Ce foloseşti din cămară
Un pliculeţ cu sare de lămâie
REŢETE:
Dulceaţă de zmeură
Cantitatea: 1 farfurie plină, cu vârf, de zmeură, 1 kg. zahăr, un plic de sare de lămâie.
Cum se face: Se pune zahărul la fiert ţn care s-a turnat un pahar de apă de ¼ l, - se pune la foc iute, se amestecă mereu cu spumiera, să nu se prindă. Când a scăzut bine şi a început să forfotească, adică aproape zaharisit, se toarnă încet zmeura, se amestecă binişor să nu se sfărâme. Se dă câteva clocote, se ia de pe foc, se încearcă siropul, dacă nu-i destul de legat se mai pune pe foc mai liniştit, iar se dă deoparte şi se încearcă, până se leagă siropul cum îţi place, dar să nu se lege prea tare pentru că se coagulează repede şi se obţine o pastă, în loc de dulceaţă. Când este aproape gata se pune ½ linguriţă de sare de lămâie la 1 kg de zahăr, pentru acrit. Dacă se fac două kilograme împreună, se pune o linguriţă şi apoi se mai pune un vârf cu sare de lămâie, ca să taie dulceaţa zahărului. Se lasă la răcit de azi pe mâine apoi, se pune în borcane.
Reţetă: Virginia Bectaş Bucureşti, 24 iulie 1974"
Feliuţe de pâine prăjită cu usturoi etc.
● Ingrediente: o baghetă, o căpăţână de usturoi, sare, unt, brânză, 2 roşii, o legătură mărar
● Preparare: Striveşte cremă usturoiul cu puţină sare. Taie roşiile în jumătăţi, toacă fin mărarul. Rade brânza pe răzătoarea mică. Taie bagheta în felii groase de un centimetru. Pune 4 bucăţi la prăjit pe o plita încinsă, dar cu focul mic. Rumeneşte-le uşor. Cât sunt fierbinţi unge-le repede, pe fiecare parte, cu un strat fin de usturoi, apoi cu unt doar pe o parte, presară puţină brânză rasă şi lasă pe farfurie. Pune alte patru bucăţi, pe care le ungi cu usturoi, apoi le freci cu o jumătate de roşie, cât să-şi lase gustul şi presari un nor de mărar. Intercalezi între feliile cu unt. Serveşti imediat sau chiar reci, la o ţuică sau un vin alb sec. Cantitatea ingredientelor se apreciază după dorinţă. De ce doar patru felii odată? Pentru că n-ai timp să le ungi înainte de a se răci şi a se arde cele puse la prăjit. Se pot prăji şi într-o tigaie cu teflon, la foc foarte mic. Cui îi place, le poate prăji în aparat electric.
Citește pe Antena3.ro
