Reţetele surorilor Sfintei Clara

In 1902, intr-o manastire dintr-o mica localitate toledana, Ocana, maica Isabel del Santisimo Sacramento, o caluarita din ordinul Sfintei Clara, se stingea din viata 'imprastiind in jur miros de sfintenie'. Carnea ei n-a putrezit si-a continuat 'sa miroasa frumos', motiv pentru care acum se afla in parcursul procesului de beatificare. Experientele ei mistice si spirituale sunt adunate in saptesprezece carti care te ghideaza cum sa intelegi profunzimea vietii religioase a calugaritelor din Ordinul Sfintei Clara si ce inseamna o existenta contemplativa.

O jumatate de mileniu de istorie
La Monasterio de la Santisima Virgen Maria, din Ocana, istoria are volute si arcuri, care se-ntind pe o jumatate de mileniu – ce va sa se-mpli­neasca in 2015. Intr-un scurt voiaj spaniol, am strans cateva dintre povestile acestei manastiri, precum si retetele ei. Pe-acestea din urma, inclusiv pe cea a dulciurilor specifice lunilor de iarna, cum sunt 'galletas de Nata', le veti afla ceva mai tarziu. Deocamdata, sa trecem in revista istoria locului...

E cea mai veche dintre manastirile din oraselul Ocana si se afla sub patronajul Fecioarei Maria. Fondarea ei este legata de numele vaduvei ca­valerului Francisco Nuñez. Catalina Roman si-a donat casa si ferma pentru intemeierea unei congregatii de calugarite, ea insasi intrand in acest ordin. Regele l-a numit ca administrator si duhovnic al manastirii pe Fernando el Catolico. Manastirea se afla odinioara nu departe de principala strada a orasului, pe calle de la Pelota, astazi cunoscuta sub numele de Julian de Huelbes. Deschiderea manastirii si sfintirea s-au facut chiar de catre cardinalul spaniol Jimenez de Cisneros si lacasul s-a aflat sub protectia vi­carului din Castilia, Fratele Juan de Marquina.

Imparateasa Isabel si calugaritele
In 1625, documentele manastirii au fost intarite de Imparatul Carol al V-lea si de catre arhiepiscopul Alonso Fronseca, asigurarea vietii monastice in deplina siguranta fiind data in grija parintelui Diego de Cisneros. Este si momentul in care manastirea se muta pe locul actual, unde sunt ridicate o catedrala si chilii, in stilul arhitectural spaniol al epocii. Cea care va face o donatie consistenta catre manastire este chiar sotia lui Carol al V-lea, Imparateasa Isabele, care nu de putine ori venea sa se roage alaturi de calugarite, petrecand zile si saptamani in sir in ruga si smerenie, alaturi de ele. Atrasa de viata lor exemplara, imparateasa se considera doar o umila sora a calugaritelor, neezitand sa faca alaturi de ele muncile cele mai marunte.

Legendele locului spun ca imparateasa, ca un om simplu, scutura poclazile de praf, curata de ceara lumanarilor pangarul, ba chiar intra si in bucatarie. Nu stim ce retete se vor fi gatind atunci, dar din caietele cele vechi ale manastirii afli cum se pregatesc 'hiesillos', 'mousse de melocoton' (spuma de piersici), 'crema de San Jose' sau 'lionesas'. Bucataria de atunci, ca de altfel intregul asezamant, au fost complet restaurate in anii ’60-’70, pentru ca in timpul Razboiului Civil, ca multe alte manastiri, si aceasta, din Ocana, a fost avariata si parasita, pentru cateva decenii calugaritele trebuind sa se refugieze in alte lacasuri din tara.

Galete si boboci de trandafir
Nici macar in refugiu maicutele nu au uitat sa ia cu ele caietul de retete. Asa se face ca s-a perpe­tuat traditia pregatirii celebrelor 'galletas de nata' (biscuiti cu smantana). Ai nevoie de smantana, zahar, faina, doua oua si putin bicarbonat. Pentru fiecare ceasca de smantana se adauga aceeasi cantitate de zahar. Ingredientele se amesteca pana cand zaharul se topeste. Galbenusurile se bat bine, separat (eventual cu un picut de sare), iar cand incep sa-si albeasca culoarea, se incorpo­reaza in smantana. Bicarbonatul se pune in faina, care de asemenea se incorporeaza, pana se obtine un aluat consistent, care se da putin la rece. Din acest aluat se intind foi groase cat o jumatate de deget (sau chiar mai putin, daca aveti... degete groase) si se taie galetele cu ajutorul formelor speciale sau cu cutitul de patiserie ori pur si simplu cu gura unui pahar. Albusurile se bat spuma si se ung cu ele toate galetele, dupa care se baga in cuptorul fierbinte. Sunt gata cand s-au rumenit.

'Hiesillos' sunt un fel de gogosi, care insa au aspectul unor... boboci de trandafir. Cel putin asa mi-au parut mie cand i-am vazut (si i-am gustat) intaia data. Aluatul se pregateste din 300 g faina, 100 ml ulei si 100 ml lapte (rece), coaja rasa de lamaie, o lingurita de drojdie. Se desface drojdia cu putin zahar, apoi se amesteca toate ingredientele, pana se obtine un aluat de consistenta potri­vita (daca e nevoie, se mai adauga faina). Se intinde aluatul si se taie fasii dreptunghiulare, care se ruleaza, strangandu-le la un capat si desfacandu-le 'petala cu petala' la celalalt capat, ca sa obtinem efectul unui boboc de trandafir. Se prajesc acesti 'boboci' in ulei nu foarte fierbinte, pana se rumenesc.