Sfântul Grigorie călătorul

Toate poveştile populare care-l au în centru pe Sfântul Grigorie Teologul (pomenit de Biserica Ortodoxă la data de 25 ianuarie) îl prezintă ca pe un sfânt deosebit de învăţat, care poate să-i însănătoşească pe bolnavii cu frică de Dumnzeu, dar care îi şi poate ologi pe viaţă pe cei care se semeţesc.

Toate poveştile populare care-l au în centru pe Sfântul Grigorie Teologul (pomenit de Biserica Ortodoxă la data de 25 ianuarie) îl prezintă ca pe un sfânt deosebit de învăţat, care poate să-i însănătoşească pe bolnavii cu frică de Dumnzeu, dar care îi şi poate ologi pe viaţă pe cei care se semeţesc. Se pare că el călătoreşte pe toată faţa pământului, trecând din sat în sat şi cercetând purtarea oamenilor.

 

Poveşti de altădată

într-unul din drumurile sale, pe când Sfântul Grigorie Teologul era un om cuvios în carne şi oase, i s-a făcut cumplit de sete. A găsit o fântână în cale, şi-a înfipt toiagul în pământ şi s-a aplecat să bea apă. Nu ştia însă că în apropiere se afla Arhanghelul Mihail care i-a şi luat sufletul. Sfântul Grigorie şi-a continuat călătoria alături de Arhanghelul Mihail. Nimeni nu putea însă să-i vadă, căci amândoi erau fără trup, doar spirit. Într-una din zile, ei au ajuns tocmai la fântâna cu pricina şi Sfântul Grigorie a observat toiagul care-l purtase până nu demult în drumurile lui. Însă nu mică i-a fost mirarea când a văzut alături şi un corp neînsufleţit, atins de vreme. Se pare că, atunci, Arhanghelul Mihail i-ar fi zis: Vezi, Grigorie, aici a zăcut sufletul tău. Sufletul e nemuritor şi se întrupează iarăşi. Această poveste populară, alături de multe altele culese de Th. Speranţia în ăRăspunsuri la chestionarul de sărbători păgâneştiÒ, îl descriu pe Grigorie Teologul ca fiind olog (de unde şi toiagul care l-a purtat peste tot). Din această cauză, picioarele oamenilor au mai mult de suferit atunci când Sfântul se hotărăşte să-i pedepsească. În această perioadă continuă celebrarea Filipilor de Iarnă, divinităţi care au rolul de a proteja animalele din gospodărie. Cum Dumnezeu le-a dat această sarcină, este mare primejdie să nu-i cinsteşti cum se cuvine. Ca să nu se apropie lupii de animale, femeile îndeplinesc o serie de ritualuri. Lipesc gura sobei cu humă ca să se închidă şi gura lupului pentru multă vreme de atunci înainte. Se atârnă de streaşină o unealtă agricolă (secure, sapă sau topor) care se lasă acolo mult şi bine. Aşa cum ea a fost uitată de gospodar, aşa să uite şi lupii că în acea gospodărie există vite.

 

Fursecuri cu smochine

 

Ingrediente: 225 g unt, 170 g zahăr, un ou, o linguriţă şi jumătate de esenţă de vanilie, 570 g făină, pudră de cuişoare, 100 g smochine.

Preparare: Untul (ţinut la temperature camerei) se freacă împreună cu zahărul. Se adaugă esenţa de vanilie, pudra de cuişoare şi smochinele tăiate mărunt. Se formează un aluat şi se lasă la rece timp de 45 de minute.

Se scoate, se întinde într-o faie potrivit de groasă şi se decupează cu ajutorul unei forme (sau cu un pahar). Se pun fursecurile într-o tavă tapetată cu hârtie de copt şi se lasă în cuptorul preîncălzit la 400C până când se rumenesc. Se servesc pudrate cu zahăr