Somon aniversar

Si-uite asa "dragalita, Doamne", vorba lui Creanga, a trecut un an intreg... Parca mai ieri va invitam sa va feriti de ochiul meu de soacra. Acum cred ca ne-am obisnuit unii cu altii. Si nora-mea cu mine. Stiti cu totii ca eu dau cam mult din gura, dar in schimb am un suflet mare. Si daca o necajesc pe nora mea, eu sunt prima careia ii pare rau dupa aceea. Dar un lucru trebuie sa intelegeti cu totii. Fara ea as fi moarta. N-as mai avea cui sa dau sfaturi, n-as mai avea cu cine sa ma ciondanesc, n-as mai avea pe cine sa necajesc. Si cand mai ies si eu la o ceasca de cafea cu doamna Georgescu din bloc si cu madam Gina, nevasta domnului Zamfir, administratorul, despre cine am mai sta noi de vorba? Asa ca traiasca nurorile!

Astazi sunt in toane foarte bune. Aseara am ciocnit cu domnul Socru un pahar cu bere si am mancat romantic, ca pe vremuri, o fripturica la gratar cu cartofiori prajiti, pe care a pregatit-o el... Am uitat sa va spun ca, ieri, noi am aniversat 40 de ani de cand ne-am cunoscut. Parca vad cum ne-am dat intalnire la Sosea... Si mi-amintesc ca tot atunci ne-am si certat prima data pentru ca m-a invitat la Caru’ cu bere, pe mine, fata serioasa, in loc sa ma duca la cofetarie. Aseara am inceput sa radem amandoi cand ne-am adus aminte.

Si daca tot sunt asa vesela azi o sa pregatesc ceva bun, ii chem si pe fiu-meu si pe nora-mea, cumpar niste vin si dam o mica petrecere. De data asta nu vreau sa vina nora-mea sa ma ajute, ca vreau sa-i fac o surpriza. Dar ii dau reteta si trec eu pe la ea sa vad daca ii iese. E un sos ceva mai festiv. Il stiu de la mama soacra si tocmai de-aia vreau sa i-l las mostenire nora-mii, pentru ca peste vreo 40 de ani, cand o sarbatori si ea intalnirea cu fiu-meu, sa poata sa-l pregateasca. Dar cine stie ce vremuri or mai fi atunci?!

Reteta e pe hartie veche si vreau sa o pun intr-un plic pe care sa scriu: "Cu drag, pentru a mea nora!". In coltul din stanga sus am trecut de unde provine, iar in mijloc titlul: "Somon cu masline verzi". Acuma nu mai e mare lucru, dar pe vremea aia nu prepara oricine asa ceva. "Se iau fileurile de somon si se spala bine, apoi se asaza intr-o tava ceva mai adanca rondele mari de ceapa, boabe de piper colorat, feliute de ciuperci, rondele de masline verzi umplute cu ardei si doua linguri cu ulei de masline. Pe acest pat se pun fileurile de somon, se presara deasupra marar uscat, se acopera cu apa si se da la cuptor. Cand apa a scazut la jumatate se toarna peste peste un sos facut din smantana amestecata bine cu lapte batut. Se mai lasa sa fiarba pana se patrunde pestele, se potriveste de sare si se serveste cu vin alb." Tare as mai vrea sa vad cum o sa-i iasa nora-mii, peste 40 de ani...

DESPRE SOMON

CULOARE. Somonul, supranumit si "regele apelor", are o culoare a carnii ce nu poate fi confundata, mergand de la roz pal pana la aproape rosu. DRUM. Somonul se naste in apele raurilor si dupa cativa ani de viata pleaca spre mare. Apoi, cand atinge maturitatea se intoarce in apele din care a plecat, pentru a-si depune icrele. GUST. Marii amatori de peste vor cauta sa pescuiasca somonul cand ajunge la maturitate, inainte de a se reintoarce in apele raului, pentru ca atunci carnea lui e mai gustoasa.