Strada de maestru

Cine intra in bransa bucatarilor trebuie sa stie de la inceput ce abilitati are, sa se informeze despre ce inseamna aceasta meserie, pentru ca nu este usoara.

Este foarte, foarte grea. Cel mai important este sa ii placa la fel de mult ca atunci cand iubeste pe cineva. E ca o legatura de suflet. Daca nu iubesti meseria, nu poti sa ajungi sa fii un bucatar-sef adevarat, sa ajungi sa creezi pentru clientii unui restaurant de cinci stele. Daca vrei sa reusesti, sa progresezi, experienta pe care o acumulezi trebuie sa iti serveasca sa ajungi un artist. Un pictor care realizeaza un tablou. Un pictor foloseste foarte multe culori, are imaginatie. El poate merge mai departe in asa fel, incat oamenii sa se intrebe de unde i-a venit ideea sa faca asa ceva. Bucatarul picteaza pe farfurie cu culorile lui, dar si cu gustul. Sunt trei elemente importante: prezentarea, imaginatia, gustul. Este o ingemanare intre bucatarie si pictura.

Sunt trei feluri de bucatari. O data este bucatar un om care a trecut printr-o scoala de bucatari. Pleaca pe strada aceasta. Sta la serviciu opt ore, ca la birou, fara gand sa faca ceva nou. Gateste doar dupa carte si asteapta sa i se dea ordine. Are creierul mic. Nu vrea sa isi devieze drumul nici la dreapta, nici la stanga. Este ca un cal care vede doar drumul lui si nimic mai mult. Apoi este tipul de bucatar care lucreaza la firme de catering. Gateste pentru 2.000-3.000 de persoane zilnic. Aceeasi gustare, acelasi fel de baza, acelasi desert. Baga la cuptor 2.000 de pulpe, le scoate, pune langa ele cartofi, si gata. Nu se gandeste sa lucreze altceva.

Apoi exista strada de maestru. Este bucatarul care nu vrea sa fie bucatar. Avem destui bucatari. Acesta din urma ii invata si pe ceilalti. Ca sa ajunga pe strada aceasta, trebuie sa fie foarte ambitiosi si foarte rabdatori. Nu trebuie sa lucreze cu ceasul la mana si, mai ales, nu trebuie sa ii fie rusine sa intrebe acolo unde nu stie. Trebuie sa plece in strainatate, sa invete si sa se intoarca in tara lui sa aplice acolo ceea ce a invatat. In primul rand, daca pleaca afara, va veadea la ce nivel se afla. Degeaba fac eu in bucatarie un pui cu mirodenii, daca nu stiu ce parere au si altii despre el.

Daca ai luat doua-trei retete din strainatate, daca esti profesionist, te gandesti din ce sunt compuse. Iei fiecare ingredient in parte, il analizezi. Apoi le combini. Si nu trebuie sa uiti sa pui suflet. Abia atunci va iesi o alta reteta. Din mai mute farfurii trebuie sa iasa un produs nou.

Bucatarul, pe langa faptul ca este pictor, mai este si chimist. Trebuie sa stii cum sa amesteci condimentele. Uneori, daca aroma este buna, nu este gustul. De aceea, fiecare restaurant din lume care se respecta are doi sosieri (persoane care prepara sosuri). De cele mai multe ori, un sos bun poate acoperi un preparat mai slab. Un bucatar profesionist trebuie sa ii invete pe ceilalti din bucatarie. Daca nu impartasesti din experienta, trebuie sa lucrezi 24 de ore. Plus ca nu mai ai timp sa faci meniuri si retete noi. Lucrul acesta te ajuta sa mergi si tu mai departe si sa formezi si alti profesionisti. Nu trebuie sa pleci la razboi fara soldati. In bucatarie este un razboi. Lucrurile acestea nu se invata in scoala, ci in multi ani de experienta.