O întreb pe Stefanie Mayr cât de veche crede ea că este reţeta de “Schaumsuppe von der Petersilienwurzel” – adică: supă-cremă de rădăcină de pătrunjel. “A...! Foarte veche! O găteşte şi mama! O găteşte şi bunica! Am crescut cu supa asta!”... Steffi e de-acolo, din împrejurimile Gastein-ului (vechea Gastuna romană, apărată de înălţimile Alpilor austrieci), şi ştie o mulţime de reţete tradiţionale (“îmi place să gătesc, dar mai am încă multe de învăţat”, îmi mărturiseşte ea, “garnisindu-şi” cuvintele cu un râs molipsitor).
Pentru început, aici, la “Aqua”, restaurantul din incinta Alpentherme, în Bad Hofgastein, îmi recomandă tradiţionala supă de rădăcină de pătrunjel (mai mult o spumă, decât o cremă; “schaum”, deh...), cu felii subţiri-subţiri dintr-o carne de vită afumată tot în stil tradiţional şi cu ulei de seminţe de bostan. “Schaumsuppe von der Petersilienwurzel mit Tafelspitzstreifen und Kernöl” este, de fapt, numele întreg al felului de mâncare, adus la masă într-o prezentare rafinată, demnă de un restaurant de 5 stele (asta în ciuda faptul că ne desparte, de centrul de Spa, o simplă fereastră de sticlă, prin care vedem “vacanţierii” înotând în piscinele cu apă termală - una acoperită, cealalaltă în aer liber, cu marginile “tivite” cu zăpadă şi vedere directă la munţii de gheaţă). Steffi – o să vorbim mai multe despre ea într-un alt articol – e cel mai bun promotor al imaginii regiunii Gastein. Ştie o mulţime de informaţii – cultură, istorie, folcor, terapii, turism –, dar mie-mi place mult pentru că mă-ndrumă într-ale bucătăriei locale.
Supa de rădăcină de pătrunjel e cu siguranţă foarte veche. În Evul Mediu, înainte de expediţiile lui Columb, pe vremea când cartoful nu exista pentru europeni, pentru supe-cremă şi piureuri, pentru tocane delicioase, se foloseau foarte mult rădăcinile de pătrunjel şi de păstârnac. Reţetele, prin alte părţi ale continentului, s-au cam risipit. Dar aici, la Gastein, încă se gătesc, în fiecare casă, ca şi-n fiecare restaurant tradiţional.
Una dintre variantele reţetei am aflat-o şi eu şi vreau să v-o împărtăşesc. E nevoie de: 280 g rădăcină de pătrunjel, 3 cepe eşalote, doi căţei de usturoi, 60 g unt, 100 ml vin alb (un demisec, frizante), 500 ml supă concentrată de vită (se obţine prin fierberea oaselor de vită, cu puţină carne păstrată pe ele, timp de câteva ore, la foc mic), 250 ml smântână (mai grasă), câteva frunze de pătrunjel verde, sare şi piper alb. Pătrunjelul de spală, se curăţă de coajă (foarte subţire), se taie felii. Ceapa eşalotă se toacă mărunt şi se căleşte uşor în unt. Se stinge cu vin alb şi puţină supă de vită, după care se adaugă usturoiul, zdrobit sau tocat foarte fin. Se pune şi sare, după gustă. Se toarnă restul de supă, se pun feliile de rădăcină de pătrunjel, se acoperă şi se fierbe 20-30 de minute. Se potriveşte din nou gustul, cu sare şi piper alb, proaspăt măcinat. Se scot bucăţile de rădăcină de pătrunjel şi se pregăteşte un piure spumos, adăugând, puţin câte puţin, smântâna. Pentru servire: se pune supa în boluri (cam 2/3 din bol), se adaugă piureul (bătut din nou energic), se decorează cu pătrunjel verde, tocat foarte mărunt. Aceasta este baza unei supe căreia, dacă vreţi să-i daţi gustul şi aspectul celei de la Aqua, îi mai adăugaţi felii subţiri de şuncă afumată (poate fi de vită, dar şi de porc) şi o lingură de ulei de seminţe de dovleac. Succes garantat!